Hagi dincolo de toate a fost un jucător sclipitor, care a adus românilor ceea ce puțini pot aduce: bucuria. Alături de el, am trăit clipe de neuitat la calificările echipei noastre naționale, și nu cred că există român care să nu fi ieșit în stradă după victoria din meciul cu Argentina.
Insă anii au trecut, și din spate nu a mai apărut un nou Hagi, care să umple golul creat. La fel ca fiecare din noi și Hagi și-a urmat cursul vietii și a incercat să se adapteze la viata post sportivă. Nu cred că a fost ușor, mai ales că dorința lui a fost aceea de a fi antrenor. Insă cred că nu are inclinație și probabil că undeva în subconștientul lui știe și el asta. A fost antrenor al naționalei și nu s-a descurcat prea bine, a fost și la echipe de club, insă nici aici nu a făcut performanță. Insă făcând abstractie de asta, Hagi are o mare calitate, care este și rara: știe să descopere talente. Drept dovadă stă Academia lui, care în momentul de față este printre puținele din tară care scoate fotbaliști de calitate, și mai ales dă o șansă celor tineri și cu calități fotbalistice. Si pentru lucrul ăsta, că întinde o mană de ajutor celor cu adevarat talentați și care cred în șansa lor merită respectul nostru. Si cred că, deși nu este un antrenor mare într-o bună zi această munca i se va intoarce inzecit și probabil că va ajunge și la performanțe, în calitate de antrenor.
Se pare că o mană de ajutor i-a dat și Simonei Halep, și cred că acum în sinea lui Hagi iși dă seama că ajutorul dat a fost cu folos, și de el se bucură o tară intreagă. Pentru asta Hagi merită respectul nostru.
