iasi365-var4

 

Manastiri Iasi

Manastirea Hadambu

Daca ajungeti in judetul Iasi, nu trebuie sa ratati  sa vizitati Mănăstirea Hadâmbu, aceasta manastire fiind considerată una dintre cele mai frumoase şi căutate locaşuri religioase din judeţul Iaşi. Manastirea este situată la 30 de kilometri depărtare de municipiul Iasi, cei care doresc sa o viziteze trebuid sa parcurga aceasta distanta cu masina.

Din Iasi exista o sigura firma care face transport persoane catre Hadambu aceasta avand doar 3 curse zilnice, la 7:00, 12:00 si la 16:00 plecarea din Iasi facandu-se de sub Podul Nicolina (langa fostul Bazar)

 manastirea Hadambu 1

Mănăstirea Hadâmbu a fost întemeiată de boierul grec Iani Hadâmbul în anul 1659 în satul Schitu Hadâmbului, Comuna Mironeasa, (județul Iași). Voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit în februarie 1659 boierului grec Iani Hadâmbul, fost chelar, un loc "în pădurea Iașilor, la Dealul Mare", pentru a construi o biserică cu hramul "Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu". Un apropiat al domniei, boierul avea câteva moșii în județele Iași și Vaslui, numai în Iași având 22 dughene, locuri de case, pivnițe de piatră pe Ulița Mare, case în Târgul vechi de jos.  Boierul Iani Hadâmbu a zidit această biserică pe locul unui schit mai vechi, cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae".

manastirea Hadambu 2

Mănăstirea care s-a numit "Hadâmbu", după numele ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, din cauza acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile. Ansamblul mănăstiresc vechi cuprindea biserica, stăreția veche, zidul de incintă (cu trei turnulețe de colt rotunde) și turnul-clopotniță prin care se face intrarea în incintă.

manastirea Hadambu 4

La Mănăstirea Hadâmbu au viețuit mai multe generații de călugări greci până la promulgarea legii privind secularizarea averilor mănăstirești închinate (decembrie 1863) de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Ca urmare a acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea.

Complexul monahal a rămas în părăsire timp de peste 70 ani. În primul deceniu al secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan găsea aici "o biserică veche în ruină, cu ziduri mari încunjurătoare, străpunse de metereze, și cu o clopotniță grosolană, dar care'ți impune respect; (...) azi este totul într'o stare din cele mai de plâns; și doar mangalagiii de prinprejur, când pornesc cu carul încărcat spre târg să'și vândă marfa, de'și mai arunc privirea cătră corpul bisericei, și'și fac câte o cruce, murmurând un "Doamne-ajută!"[4] În anii '30 ai secolului al XX-lea, istoricul Nicolae Iorga găsește aici aceeași stare de degradare: un zid de cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care înconjura biserica Hadâmbului, de la care se vedea, între copaci, acoperișul de șindrilă spartă, loc tocmai bun pentru școală.

manastirea Hadambu 5

Mănăstirea Hadâmbu a fost reînființată abia în anul 1937, aici stabilindu-se primii călugări români, în frunte cu ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceștia au reparat acoperișul bisericii, au reparat bolta și au consolidat o parte a zidurilor lăcașului de cult cu cărămidă, după cum se vede și în zilele noastre.

interior Manastirea Hadambu

Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, când, din încredințarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost numit ca stareț protosinghelul Nicodim Gheorghiță. Mănăstirea și-a mărit de cel puțin trei ori suprafața pe care o deținea cumpărând terenurile localnicilor din apropiere, în prezent având în jur de cinci hectare de pământ.

 

Manastirea Galata Iasi

Manastirea Galata

Manastirea Galata a fost ctitorita de domnitorul Petru Schiopu, iar Biserica din interiorul manastirii a fost sfintita in 1584 si se gaseste pe dealul Miroslava putand fi observata cu usurinta din diferite locatii ale Iasului. Biserica, inconjurata de ziduri prevazute cu creneluri si avand un turn clopotnita inalt la intrare, are aspectul unei fortarete, servind adesea ca loc de aparare si uneori ca resedinta domneasca. 

Numele ii vine de la cartierul cu acelasi nume din Constantinopole (Istanbulul de astazi), acolo unde domnitorii moldoveni gaseau gazduire cand mergeau la Inalta Poarta.  Biserica manastirii a fost un model pentru Biserica Aroneanu (1594), Biserica Manastirii Dragomirna (1608-1609), Biserica Manastirii Trei Ierarhi (1639).

Biserica Manastirii Galata din Iasi

Inainte de construirea actualei manastiri Galata, voievodul Petru Schiopul al Moldovei (1574-1577, 1578-1579 si 1583-1591) ctitorise o prima manastire, denumita “Galata din vale”. Constructia acesteia a fost inceputa in toamna anului 1577, in prima sa domnie. Se presupune ca sfintirea bisericii a avut loc inainte de 22 februarie 1578, cand i s-a constituit patrimoniul funciar, adica i s-au dat mosii. Aceasta manastire a fost construita pe un teren nepotrivit, undeva “sub deal”, in “capul iazului”, adica probabil in apropierea locului unde a fost construita mai tarziu Manastirea Frumoasa. Deoarece temelia a fost asezata intr-un loc nesigur, zidurile bisericii s-au surpat la scurta vreme. Ca urmare a daramarii primei biserici la putin timp dupa ridicare, domnitorul a ctitorit o a doua biserica pe un deal din apropierea orasului, ce domina valea raului Nicolina. Biserica (care a primit hramul “Inaltarea Domnului” si a fost cunoscuta sub numele de “Galata din deal”) a fost construita intre anii 1582-1584, fiind sfintita in anul 1584.

Tot atunci au fost construite si alte cladiri cu destinatie monahala: corpul de chilii pentru adapostirea calugarilor, staretia, trapeza si arhondaricul pentru cazarea oaspetilor. Domnitorul a inzestrat manastirea cu sate si domenii, daruindu-i acesteia valoroase odoare, obiecte de cult si vesminte.

Manastirea Galata Iasi

In anul 1865, in incinta manastirii a functionat o scoala de sericicultura, condusa de M. Viltimescu. In apropierea manastirii a functionat un ospiciu de infirmi, administrat de catre Epitropia Sf. Spiridon. Printr-o decizie ministeriala, casele egumenesti de la Manastirea Galata au indeplinit incepand din 1 septembrie 1923 functia de inchisoare, aici fiind transferati detinutii care fusesera inchisi anterior in cladirea unde se afla astazi Policlinica pentru elevi si studenti (de pe str. Pacurari nr.9), care a devenit camin studentesc. Inchisoarea de la Galata a primit denumirea de Penitenciarul Central Iasi, aici fiind infiintate ateliere de cizmarie, fierarie, lingurarie, tamplarie si olarie, unde lucrau detinuti. Inchisoarea s-a aflat in aceste cladiri pana in anul 1950, cand Penitenciarul Central Iasi s-a contopit cu inchisoarea militara a Corpului IV Armata si s-a mutat din Manastirea Galata in cladirile inchisorii militare din Dealul Copoului.

Interior din Manastirea Galata Iasi

Biserica Galata este un monument reprezentativ al arhitecturii moldovenesti de la sfarsitul secolului al XVI-lea. Biserica este construita in plan triconc, fiind impartita in pridvor inchis, pronaos, gropnita, naos si altar. Pridvorul are o bolta semisferica si trei ferestre terminate in arc frant. Intrarea in pridvor se facea prin partile de sud si nord, prin usi cu chenare semisferice. Astazi este functionala doar intrarea dinspre sud. Din pridvor se trece in pronaos printr-o usa incadrata de patru muluri, cu bazele decorate si terminate in arc frant. Din pronaos se trece in gropnita printr-o usa mica care strapunge zidul. Intre incaperea mormintelor si naos nu se afla un zid despartitor, ci ele sunt separate prin trei arcade puternice sustinute de doua coloane libere si de alte doua coloane angajate in zidurile laterale, ca la ctitoria lui Neagoe Basarab de la Manastirea Curtea de Arges. In zidul nordic al gropnitei se afla o usa sapata in zid, prin care se poate urca pe un sir de trepte din piatra intr-o incapere secreta, aflata deasupra boltii sepulcrale.

Manastirea Galata Iasi

Biserica Manastirii Galata a fost pictata in interior in fresca la inceputul secolului al XVII-lea. Initial, Manastirea Galata a fost inconjurata de un gard din lemn de stejar. Zidul de incinta care inconjoara actualmente incinta Manastirii Galata a fost construit in anul 1735 de egumenul Nectarie, cu banii obtinuti din vanzarea unei jumatati din satul Turbatesti (din Tinutul Carligatura) si cu ajutorul material al domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739). Domnitorul Petru Schiopul a construit in incinta manastirii o casa domneasca, unde a locuit o perioada. Ulterior si alti domnitori au locuit in casa domneasca de la Galata sau si-au adapostit familia in timpul epidemiilor, al razboaielor si rascoalelor.

Manastirea Galata Iasi

Desi nu exista surse cu privire la anul inaltarii turnului clopotnita, se presupune de catre istorici ca ar fi fost construit tot de Petru Schiopul, avand si rolul de loc de intrare in manastire. Constructia initiala avea la parter o intrare boltita, pe unde se intra in incinta manastirii, o camaruta la primul etaj (unde se ajungea printr-o scara in spirala) si o camera a clopotelor la al doilea etaj. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a adaugat inca un etaj la cladirea turnului clopotnita, care este delimitat clar de celelalte doua etaje printr-un brau de piatra. Clopotele vechi au fost topite si returnate in mai multe randuri, ele aflandu-se actualmente in incinta manastirii.

Casa domneasca, unde se retragea adesea domnitorul Petru Schiopu, a suferit mai multe modificari de-a lungul timpului, iar astazi gazduieste muzeul manastirii, paraclisul “Sf. Apostol Iacov”, diverse exponate cu valoare istorica, un fragment de fresca cu celebrul “rosu de Galata“, si clopotul daruit de Petru Schiopul bisericii “Galata din vale”.
In timpul lucrarilor de restaurare din 1970 au fost descoperite mormintele a doi dintre copiii domnitorului, Despina si Vlad, precum si al sotiei sale, Maria Amirali.
Din 1990, Galata este manastire de calugarite, care se ocupa cu arta broderiei si confectionarea vestmintelor liturgice.
Hramul Bisericii este “Inaltarea Domnului” (la 40 de zile dupa Sf. Pasti).

Biserica Armeana Iasi

Biserica Armeana

 Iasul se pare ca avea la un moment dat una din cele mai puternice comunitati armenesti din tara. Fiind un popor religios aceasta comunitate si-a ridicat pe locul unde astazi este Biserica Sf Sava, o capiste (templu) armeneasca. Armenii s-au stabilit pe ulita Podul Vechi ( astazi strada Costache Negri) si asta datorita monopolizarii comertului in Iasi. In urma unui pact cu ortodoxia ieseana Biserica Sf Sava a fost cedata acesteia, in locul ei armenii primind un loc unde sa isi ridice un nou lacas de cult.

Biserica-armeana-Iasi

Aceasta legenda este mentionata si de printul Nicolae Sutu in „Notions statistiques”, care precizeaza ca domnitorii Moldovei ar fi luat cu sila Biserica "Sf. Sava" de la armeni, iar acest lacas de închinaciune ar fi fost transformat apoi in biserica greco-ortodoxa pentru trebuinta moldovenilor, armenilor dandu-li-se in schimb alt loc si despagubiri, ca sa-si faca ei o noua biserica.  Arhimandritul armean Zareh Baronian presupunea ca acest lucru s-ar fi putut petrece in timpul domniei de scurta durata a lui Stefan Rares (1551-1552), in timpul caruia s-a inregistrat o prigoana la adresa armenilor.

Interior-Biserica-Armeana-Iasi

Documentele atesta insa ca Biserica "Sf. Sava" a fost construita in anul 1583 de calugari greci veniti de la Manastirea "Sf. Sava" din Ierusalim, pe un loc daruit de domnitorul Petru Schiopul . In actul de danie se precizeaza ca pe acel loc nu se afla nicio biserica mai veche (ortodoxa sau armeneasca), ci cateva case construite de domnitor.

In prezent, intr-o nisa din transeptul bisericii armenesti din Iasi se afla o placa de piatra cu urmatoarea inscriptie in limba armeana: "Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, prin staruinta parintelui Iacob si a lui Hagi Marcar si Grigor. 1395".  Aceasta placa este mobila, fiind pastrata într-o ocnita din interiorul bisericii, dar pare sa fi fost odata asezata stabil in zidul bisericii.

Placa-biserica-armeana-Iasi

Aflata in centrul orasului, langa Biserica Sf. Sava, Biserica Armeneasca din Iasi a fost construita in anul 1395, dupa cum atesta inscriptia de piatra aflata la intrare. Ctitorii Bisericii Armene din Iasi au fost epitropul Haciko, hagiul Markar si Grigor. Biserica a primit hramul ”Sfanta Maria, Nascatoare de Dumnezeu”

In anul 1351 a fost scrisa Evanghelia din Iasi de catre preotul Garabet. Un secol mai tarziu, o editie noua a acestei Evanghelii, legata in argint, a fost donata Bisericii Armene. Astazi aceasta editie se afla la Muzeul Episcopal din Bucuresti.

Comunitatile armene, extrem de numeroase in perioada constructiei bisericii si mai apoi, au pastrat-o in buna stare, fiind consolidata si restaurata in permanenta pana in 1928.

A existat la un moment dat pericolul ca cele doua turle sa se prabuseasca datorita degradarii continue si mai ales datorita cutremurelor in special a celui din 1977. Lucrarile de reconstructie au inceput in noiembrie 2005, cu aportul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintelor precum si Ministerul Culturii si Cultelor. Astfel ca la 26 octombrie 2008 a avut loc resfintirea lacasului, iar la ceremonie a fost prezenta cea mai inalta fata bisericeasca a armenilor de pretutindeni, Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, Patriarh Suprem al tuturor armenilor.

placa-refacere-biserica-armeana

Dupa finalizarea lucrarilor, Consiliul parohial al bisericii, prin presedintele Zare Nazaryan, au inceput demersurile pentru a inscrie Biserica Armeana din Iasi pe lista monumentelor aflate in patrimoniul UNESCO.

Portalul Iasi 365 va mai ofera informatii despre:

Manastirea Frumoasa, Manastirea Golia, Mitropolia Moldovei si Bucovinei , Sinagoga Iasi , Manastirea Cetatuia Iasi, Biserica Barboi

Sinagoga Iasi

Sinagoga Iasi

Sinagoga din Iasi a fost construita intre anii 1657-1671 pe un loc al Manastirii Aron Voda si este considerata cel mai vechi lacas de cult mozaic din Romania. Se pare ca sinagoga ar fi existat pe acelasi loc si in vremea domnitorului Mihai Racovita in jurul ei fiind si un cimitir mozaic.

Daca ne luam dupa o inscriptie de pe peretele sudic se pare ca aceasta sinagoga ar fi fost renovata in 1761. In anul 1822 lacasul de cult a fost avariat intr-un incendiu, in foc fiind distruse lemnaria si zugraveala. O noua serie de lucrari de restaurare au fost facute in 1914. In 1939 Sinagoga Mare era una din cele 112 de case de rugaciune evreiesti din Iasi.

sinagoga Iasi

In perioada regimului comunism marea majoritate a sinagogilor din Iasi au fost darimate pentru a se putea construi blocurile de astazi. In ziua de azi este singurul lacas de cult evreiesc din Iasi in care se mai oficiaza slujbe religioase.

In fata Sinagogii Mari din Iasi a fost inaugurat in anul 1976 un obelisc ridicat in memoria victimelor Pogromului de la Iasi

 

Portalul Iasi 365 va mai ofera informatii despre:

Manastirea Frumoasa Iasi, Manastirea Golia Iasi, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Manastirea Cetatuia , Biserica Armeana

Manastirea Frumoasa Iasi

Manastirea Frumoasa

Manastirea Frumoasa a fost construita intre anii 1586-1587 de catre o ruda a boierilor Buzesti si anume de hatmanul Meletie Balica. Intre anii 1723-1733 s-au facut ample lucrari de reparatii deoarece primele constructii s-au degradat si demolat, aceste reparatii fiind facute de domnitorul Grigorie al -II- lea Ghica.

In afara de reconstructia biserici se construieste si un ansamblu de palate minunate de moda orientala si se amenajeaza un lac mare pe care se puteau plimba barci. Se pare ca numele manastirii se trage de la frumusetea locurilor amenajate.

Manastirea Frumoasa Iasi

Cu timpul o parte din constructii s-au degradat astfel incat arhimandritul Ioasaf Moldovan construieste intre anii 1819-1833 turnul clopotnita care se pastreaza in conditii foarte bune si azi. Actuala biserica a fost construita intre anii 1836-1839 de catre arhimandritul Ioasaf Anastasa Voinescu, interiorul bisericii fiind terminat de pictat in anul 1841. Catapeteasma a fost realizata si montata in biserica in anul 1838. Arhitectul Martin Kubelca a transformat palatul care se mai numeste "palatul de pe ziduri" in paraclisul "Sf Ecaterina" aceasta transformare facandu-se in anul 1841.

Statuie  Manastirea Frumoasa Iasi

Un alt ctitor important a fost Mihail Sturza care a impodobit interiorul bisericii si a ridicat alaturi spre nord un mausoleu pentru familia sa. Pe latura de est a ansamblului manastirii in zidul imprejmuitor este o a doua poarta care se cheama "poarta spanzuratilor". Traditia zice ca acesta poarta face legatura cu un maidan , loc unde se organizau executiile publice, in special in zilele de iarmaroc.

Manastirea Frumoasa Iasi - Biserica manastirii

Biserica in forma ei actuala dateaza de la 1936 si inlocuieste in totalitate o biserica mai veche, aceasta biserica fiind construita in stil clasic si care are un plan dreptunghiular alungit. Intrarea este marcata de patru coloane puternice care sustin un fronton decorat. Pridvorul este altcatuit din trei spatii - intrarea propriu zisa flancata de doua incaperi de forma ovala, din care cea dinspre sud adaposteste scara care duce la cafas si apoi la pod iar cealalta arhiva si biblioteca. Altarul este dreptunghiular si are spre est o absida mica in forma de sector de cerc cu fereastra in ax si este acoperit de o bolta in maner de os. Ferestrele ample spre nord si sud sunt flancate de coloane atat in naos cat si in pronaos. In exterior incaperile traditionale: altar, naos , pronaos si pridvor sunt marcate prin cate o turla falsa construita dupa modelul turlelor bisericilor rusesti.

Biserica Manastirii Frumoasa din Iasi

Palatul de pe ziduri - este o constructie cu o arhitectura neoclasica cu parter si etaj avand intrarea principala in curtea manastirii si fatada opusa intrarii iese din planul zidului manastirii spre exterior in prezent, dar alta data spre gradina si locul amenajat în jurul manastirii. Este o constructie gandita ca un palat din timpul renasterii italiene.

Manastirea Frumoasa Iasi

Portalul Iasi 365 va mai ofera informatii despre:

Manastirea Cetatuia , Manastirea Golia, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Biserica Barboi, Biserica Armeana, Sinagoga Iasi

Manastirea Dobrovat

Manastirea Dobrovat

Manastirea Dobrovat a fost construita intre anii 1503-1504 de catre Stefan cel Mare fiind ultima sa ctitorie, aceasta manastire fiind construita impreuna cu fiul sau Bogdan al III-lea. Alegerea locului  pe care a fost ridicata manastirea nu a fost facut la intimplare, acesta fiind locul unde exista un schit care, spun documentele vremii ar fi fost al lui Giurgiu Calugaru si care se afla pe valea Dobrovatului in satul Calugareni.

Acest schit avea hramul Schimbarea la Fata. Ansamblul manastirii de astazi cuprinde doua puncte: biserica ctitorita de Stefan cel Mare, o bisericuta mai mica construita pe ruinele unui paraclis realizat de domnul Simion Movila in anul 1607 pentru inhumarea fiului sau Pavel, turnul clopotnita construit in 1743, zidul de incinta si cladirea care adaposteste in prezent chiliile calugarilor.

Hatmanul Nicolae Racovita, in anul 1663 face importante lucrari de reparatie si construieste o cladire importanta cu pivnite mari. Aceasta cladire a fost transformata in totalitate prin anii 50 si, in prezent adaposteste chiliile calugarilor, trapeza si un mic paraclis. In incinta pe latura de nord se gasesc ruinele unei constructii care ar putea fi de la vechea bolnita (spital), asa cel putin vorbesc documentele vremii.

Manastirea dupa secularizarea averilor manastiresti din secolul trecut era in stare de ruina si multa vreme a fost folosita ca inchisoare. In epoca comunista, biserica ctitorita de Stefan cel Mare si paraclisul lui Simion Movila au fost administrate de Mitropolia Moldovei sub forma unor biserici parohiale iar constructia care gazduieste chiliile au fost pe rand scoala si atelier pentru impletit cosuri din rachita a Inspectoratului Silvic.

Dupa 1990, manastirea s-a reinfiintat mai intai ca manastire de calugarite, apoi s-a transformat in manastire de calugari. Capela construita de Simion Movila pentru a-l ingropa pe fiul sau Pavel s-a demolat in urma cutremurului din 1986 si a fost reconstruita inabil si cu multe greseli pe fundatia veche cu material de la vechea biserica intre anii 1990-1992.

Biserica Pogorarea Sf. Duh este cea mai valoroasa piesa a intregului ansamblu a manastirii Dobrovat. Biserica are încaperile traditionale programului liturgic altar, naos, gropnita, pronaos si pridvor marcandu-se ca noutate prezenta gropnitei la fel ca la biserica manastirii Neamtului. Biserica nu are turla pe naos, spatiile liturgice fiind acoperite cu bolti moldovenesti a caror arta a constructiei a atins apogeul în aceasta epoca a lui Stefan cel Mare. Infatisarea de astazi a bisericii este rezultatul unui amplu proces de restaurare desfasurat în deceniul al 7-lea sub conducerea arhitectei Ioana Grigorescu, proces prin care i s-a dat monumentului infatisarea sa originala din epoca stefaniana dupa indepartarea a trei turle din lemn false construite dupa moda ruseasca pe la începutul secolului XIX. In interior biserica pastreaza pictura valoroasa din vremea domnitorului Petru Rares. Dintre scenele deosebite mentionam aparitia pentru prima data în programul de pictura murala interioara a scenei aducerea moastelor Sf.Ioan cel nou la Suceava – eveniment intamplat in 1415 la initiativa domnitorului Alexandru cel Bun. Scena este pictata in pronaos in registrul inferior. Tot in pronaos se mai afla trei mari compozitii cu caracter demonstrativ si cu valoare de unicat pentru programul iconografic si anume Minunea Sf. Atanasie de la Athos, Minunea Sf. Sava si Scara virtutilor a Sf. Ioan Sinaitul. Cea mai importanta scena pictata din naos este cea in care sunt prezenti ctitorii Stefan cel Mare si fii sai Bogdan al III-lea si Petre Rares închinand cu mainele lor biserica la picioarele mantuitorului nostru Isus Hristos asezat pe tronul arhieresc. Dupa cum era si firesc gropnita adaposteste mai multe morminte dintre care se pare ca doar unul este domnesc si anume cel al doamnei Nasasia sotia lui Bogdan al III-lea, celelalte apartinand familiei Cehan Racovita, familie ce s-a ingrijit mult de bunastarea manastirii. Manastirea nu mai are astazi odoare, carti sau manuscrise de valoare deoarece cea mai mare parte a lor au fost luate de egumentul Nathanail de la manastirea Zografu si duse la muntele Athos, iar cele ce au mai ramas au fost distruse in timp.