iasi365-var4

 

Plante medicinale

Busuiocul

Busuiocul

 

Busuiocul este o planta care trebuie cultivata initial in ghiveci si care se inseminteaza primavara, la sfarsitul lunii februarie . Daca se doreste transplantare in gradina, trebuie sa o faceti la sfarsitul lunii aprilie, cea mai indicata zi de transplantare, dupa unii cultivatori, ar fi 23 aprilie, mai exact de sfantul Gheorghe. Cultivarea semintelor se va face intr-un sol bine fertilizat, de preferat intr-un ghiveci de ceramica, trebuind sa fiti atenti ca sa pozitionati ghiveciul cu busuioc intr-un spatiu luminos, cu suficienta caldura. Planta are nevoie de udari moderate si lumina (nu soare puternic). Cresterea busuiocului este lenta asa ca nu trebuie sa va descurajati daca planta creste foarte greu.

Busuiocul este un remediu natural pentru tratarea si vindecarea multor afectiuni precum bronsita, guta, febra sau durerile de stomac. Cei care vor sa foloseasca busuiocul in scop medicinal, trebuie sa stie ca de la busuioc se folosesc frunzele si florile.

Recoltarea busuiocului incepe spre sfarsitul lunii iunie si continua pana toamna tarziu.  De la el se culeg doar doar varfurile inflorite si se pun la uscat, in strat subtire si la loc racoros, pe hartie sau pe panza. Planta va fi considerata pe deplin uscata atunci cand se sparge in mana cu un zgomot usor. Se depoziteaza pentru iarna in pungi de hartie sau de panza si se tine in locuri racoroase si uscate.

 

Moduri de preparare a busuiocului

 

Infuzia

Infuzia cu busuioc se prepara turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul si se lasa la macerat timp de 15 minute dupa care se strecoara. Se bea cât mai fierbinte, neindulcit, sau indulcit cu un varf de lingurita de miere de albine așa încât efectul antispastic, hipertermiant și relaxant să fie maxim.

Atentie la tratarea cu infuzie a durerilor in gat, nu consumati bauturi fierbinti deoarece irita si mai tare gatul si intarzie vindecarea. .nfuzia din frunze si flori de busuioc se recomanda in caz de crampe abdominale, infectii urinare, dureri de cap, laringita, faringita, gripa, voma si raceala.

Consumata zilnic, infuzia ajuta la tratarea si vindecarea cefaleei, ulcerului gastric, colicilor intestinale si colitelor de fermentatie.

busuioc

Tinctura

Tinctura de busuioc se obtine umpland pe jumătate un borcan cu pulbere de iarbă de busuioc, completându-se restul cu alcool de 50 de grade. Se închide ermetic și se lasă la macerat vreme de 8 zile, după care tinctura se filtrează prin tifon, și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

 

Pulberea

Pulberea de busuioc se obține prin măcinarea inflorescențelor de busuioc uscate, urmată, eventual, de o cernere prin sita pentru făină albă. O linguriță rasă de pulbere  se ține vreme de câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

 

Uleiul volatil

Uleiul volatil se găsește în magazinele și în farmaciile naturiste, el neputand fi preparat acasa. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat că poate fi folosit pentru uz intern. Se administrează, de regulă, câte 3 picături dizolvate într-o linguriță de miere sau puse într-o lingură de apă, de 2-4 ori pe zi, în cure de 5-14 zile. La copiii între 8 și 12 ani, doza se înjumătățește, iar la cei între 5 și 8 ani, se administrează o singură picătură, de 2 ori pe zi.

 

ATENTIE! Continutul articolului este doar informativ si nu poate fi un substituit pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultati un medic specialist.

Pelinul

Pelinul

 Cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Artemisia absinthus Pelinul creşte în special în Europa, nordul Africii şi vestul Asiei, fiind un arbust peren cu frunze verzi-argintii ce au un gust amar, fiind recunoscut chiar ca fiind cea mai amară plantă de pe Pământ.
Pelinul este cunoscut ca fiind folosit la fabricarea Absintului, lichiorurilor, a tincturilor şi a altor produse alcoolice, dar sunt numeroase efecte terapeutice ale pelinului şi beneficii pentru sănătate ale ceaiului de pelin. Pelinul are proprietăţi halucinogene.

Denumirea din latină a pelinului este Artemisia Absinthium L. însă are şi alte denumiri: iarba fecioarelor, pelinaş, pelinită, pilon, polene.

De la pelin se poate folosi toată planta, acesta fiind recomandat pentru: gastrite hipoacide, anorexie, edeme renale, constipaţii, hemoroizi, plăgi purulente, vaginită atrofică, oxiuraza.

Pelinul este o plantă erbacee perenă, robustă,cu o inăltime de 0,5-1,2 m, alb-cenuşie datorită perilor deşi şi mătăsoşi, cu frunze lanceolate, flori galbene, aşezate la varful tulpinilor.

Recomandari:
- ceai din planta de pelin pentru dezinfectare, împotriva stărilor de vomă, etc.
Pentru persoanele care nu suportă gustul foarte amar al pelinului, după ce se bea păhărelul, se poate lua o linguriţă de miere curată. De obicei se foloseşte pelin de mai pe care îl puteţi găsi la farmacie.

Planta medicinala Pelin - informatii generale, tratamente ceaiuri

Pentru cei care nu pot suferi gustul amar al unor plante, nu forţaţi nota şi nu consumaţi în silă. Cura cu pelin se ţine o dată, dar la nevoie se poate repeta după o lună pauză, însă nu mai des, deoarece pelinul în cantităţi mari este toxic.

Diete de slabire

Acest site utilizeaza cookie-uri. Navigand in continuare va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.