Soc

Socul

 

Socul este un arbust de dimensiuni medii, a carui tulpina rasfirata are de regula trei-cinci metri, putand insa ajunge in cazuri rare si la zece metri inaltime. Scoarta si frunzele sale au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. In popor il gasim sub numele de holer, hoz, coramnic, iboz, scorpat, soace, soc negru. Din florile acestuia se face un suc racoritor: socata.

In traditia populara ceaiul din flori se luau contra tusei si afectiunilor aparatului respirator, astm, dureri de stomac, ficat, vezica biliara. Florile fierte in lapte dulce se puneau la galci sau la diferite umflaturi. Se mai punea floare pisata amestecata cu faina de grau sau tarate si se aplica calda la galci, umflaturi.

Baile de soc erau folosite contra reumatismului. Coaja verde fiarta cu lapte dulce, in care se punea sulf si zahar se lua de catre cei cu afectiuni respiratorii si tuse.
Rasa de pe copac coaja de sus in jos, se punea in rachiu si se bea pentru curatenie. Rasa de jos in sus se lua contra varsaturilor. Contra limbricilor se curatau bote de soc de coaja intr-o oala noua. Se lua coaja de dedesubt verde se fierbea in lapte apoi se scurgea laptele si se dadea bolnavului dimineata pe nemancate.

Cu coaja de soc se faceau legaturi la branca dupa ce era stropita cu rachiu. Coaja fiarta in lapte se mai lua contra tusei. Coaja si radacina, pisate, se storceau si zeama se dadea de 3 ori cate o cescuta celor ce sufereau de afectiunile splinei.
Coaja galbena de sub cea sura se fierbea in lapte dulce si se lua contra galbinari. Frunzele crude se puneau la rani diverse. Cu decoctul frunzelor se mai spala sau se faceau comprese la dureri. Boabele negre se puneau in palinca si se luau la junghiuri sau friguri, vatamatura.

Florile se culeg in zilele lipsite de umezeala si, pe cat posibil insorite de mai, prin taierea ciorchinilor de pe tulpina. Dupa culegere vor fi tinute la soare pana la uscare, cat mai rasfirate posibil, intr-un saculet sau intr-o sacosa in care sa patrunda aer, pentru ca altfel se vor incinge si se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obtinerea binecunoscutei socate, in timp ce uscate, sunt administrate in scop terapeutic, sub forma de infuzie combinata, pulbere, tinctura sau ulei. Florile uscate de soc au coditele tari si casante, iar petalele capata o tenta ceva mai galbuie.

Pulberea

Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura

Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care lichidul se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.

Infuzia combinata

Se pun 3-4 lingurite de flori de soc maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se cca un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si spalaturi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste de regula doar ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv, deoarece prin oparirea plantei se pierd in mare parte celelalte calitati terapeutice ale florilor de soc. Infuzia fierbinte se prepara prin oparirea unei lingurite de planta uscata si maruntita cu o cana (250 ml) de apa clocotita, dupa care se lasa la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil.

soc

Uleiul de flori de soc

Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se inchide borcanul ermetic, se lasa florile sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care lichidul se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata.

Cataplasma cu flori de soc

O mana de flori maruntite de soc se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica apoi direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Compozitie chimica: medicinal se recolteaza florile (Flores Sambuci) florile- ulei volatil in cantitati foarte mici, rutozide, tanin, sambunigrozida (sambunigrina) care este o heterozida cianogenetica, o substanta alcaloida sambucina, zahar, mucilagii, flavonozide, amine, etilamina, izobutilamina.
Actiune farmacologica: sudorific puternic, galactogog, laxativ usor, diaforetic, diuretic, antiinflamator, emolienta, antireumatic.

Extern : antiseptic.
Atentie! Nu se supradozeaza mai ales in cazul fructelor care pot deveni toxice. Simptomele intoxicatiei: voma, arsuri la stomac, dificultati la respiratie, coma. Se intervine cu spalaturi si carbune medicinal. Se interzice de asemenea celor cu diaree cronica.
Intra in compozitia ceaiurilor: antireumatic, depurativ si sudorific.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni renale si vezicale, cancer, conjunctivite, constipatie, crize gutoase, degeraturi, eczeme, edeme, erizipel, favus, flegmoane, furuncule, gripa, nevralgii, obezitate, pistrui, psoriazis, raceala, rani, reumatism, stimularea lactatiei, tulburari hormonale diverse, ulcerele pielii, ulcioare.

Preparare

intern- 2 lingurite de flori maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se vor consuma 3 ceaiuri pe zi caldute.
- Ca laxativ 1-2 lingurite de flori se vor pune dupa maruntire in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se vor strecura. Se va consuma seara la culcare.

- Se vor pune 5-6 flori mai mari intr-un borcan de 5 litri. Se va umple cu apa, se taie 2 lamai bucatele si se va pune 500 g de zahar si putina drojdie. Se lasa la soare timp de 5-6 zile dupa care se strecoara. Se poate consuma fiind un suc excelent util si ca racoritor dar si ca un bun curatitor al organismului de toxine. Se poate consuma 1-2 litri pe zi.

- Fructe sub forma de suc se va folosi cate o lingurita de trei ori pe zi inainte de mese in curele de slabire. Pentru ca nu se poate mentine o perioada mai lunga si pentru ca este unul din cele mai eficiente metode de slabire se va obtine sucul din fructe prin strivire, apoi se strecoara foarte bine de mai multe ori pentru a nu ramane pulpa de fruct si se va pune peste ele putin alcool pentru al avea la indemana o perioada mai lunga. Se va lua maximum o lingurita de 3 ori pe zi inainte de mese.
- O alta metoda este sa se puna miere poliflora peste suc de fructe bine filtrat. 1\1 si sa se pastreze in borcane bine inchise. Se consuma, tot cate o lingurita inainte de mese.

- Fructe o lingurita se va pune in 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute apoi se strecoara. Se vor putea folosi 2 astfel de ceaiuri in afectiunile renale, etc.
- Fructele de soc se pot folosi si uscate in obezitate sau alte afectiuni. Se vor zdrobi si se fierb pentru 10 minute. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea in obezitate sau alte afectiuni. Se iau in obezitate inainte de mese cu 15 minute.
- Extern cantitatea de flori se dubleaza si se poate intrebuinta pentru bai sau cataplasme.
- Pomada cu mazga (scoarta a 2-a se rade) se fierbe in untura pe baia de apa si se aplica pe favus, ca substanta vezicanta cu rol calmant.

 

- Frunze intregi sau maruntite fierte in apa se aplica pe rani, furuncule, arsuri, contuzii, etc.
- Infuzie din flori uscate se aplica pe locul dureros in nevralgia de trigemen fiind aplicate calde.
Florile proaspete nu se aplica pe piele sau mucoase pentru ca produc eriteme.

Precautii si contraindicatii la administrarea florilor de soc

Florile de soc, la fel ca toate produsele pe baza de soc, sunt contraindicate pe perioada sarcinii si a alaptarii. De asemenea, administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza. In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va intrerupe. Aceeasi masura va fi luata in cazul persoanelor cu sensibilitate digestiva, daca apar diaree, crampe abdominale, greata. Copiilor sub 12 ani li se vor administra cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, produse pe baza de flori de soc, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate.

Din aceeasi categorie

Diete de slabire

Acest site utilizeaza cookie-uri. Navigand in continuare va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.