Jocurile video sunt create pentru a face bani. La fel ca oricare alt mediu de informare și divertisment (presă scrisă, radio, televiziune, cinema, muzică) scopul inițial al oricărei companii de jocuri este de a lansa pe piață un produs destinat comercializării. Motivele din spatele demersului creativ pot fi frumos mascate ca inițiative artistice sau informative dar dacă la finalul zilei cecul nu este suficient de gros pentru a justifica eforturile depuse, foarte mulți oameni vor rămâne fără un loc de muncă. Intr-o industrie foarte competitivă, în care bugetele jocurilor pot varia de la cîteva zeci de milioane de dolari la cîteva sute, nu e de mirare că puțini sunt cei dispuși să scheltuiască sume atât de mari pe idei noi și riscante.
Din această cauză vedem foarte multe jocuri cu mecanici identice sau jocuri care în fiecare an sunt lansate cu un alt număr în titlu dar care nu au aproape nimic nou față de predecesor. Din fericire, industria are suficienți curajoși dispuși să riște inovații care împing jocurile video spre noi standarde de calitate. Dar presiunea financiară va face mereu ca inovația interesantă de astăzi să fie norma plictisitoare de mâine. E ușor deprimant atunci cînd că o echipă talentată nu își poate pune ideile în practică doar pentru că nu se știe dacă ele vor vinde produsul.
În tot acest univers sumbru, modelul ales de Chris Roberts și de echipa sa din Cloud Imperium Games atunci când au gândit și proiectat Star Citizen vine ca o soluție care pare să elimine ecuațiile financiare ca principalul factor determinant în succesul unui joc si să le înlocuiască cu ceea ce industria are nevoie cel mai mult: inovație, creativitate și pasiune.
Star Citizen este un simulator spațial de lupte și comerț. Jucătorii vor intra în rolul unui pilor de navă într-o lume în care rasa umană, la sfârșitul mileniului al 3-lea, a reușit să controleze o bună bucată din galaxie, adoptând un model de guvernare asemănător cu cel al imperiului roman în plină glorie. Doarece cetățenia (un aspect cheia al jocului) trebuie dobîndită, primele ore ți le vei petrece în serviciu militar, luptînd pentru binele imperiului. Dar deoarece jocul pune un accent foarte important pe libertatea de decizie, ce vei face cu timpul și resursele tale va fi cu totul sub controlul tău. Vei fi liber să faci ce vrei. Poți fi un negustor cinstit, un mercenar fără scrupule, un apărător al imperiului, un bandit la periferia societății sau oricare alt rol care crezi că ți s-ar potrivi. Totul depinde de felul în care vrei să-ți faci un nume într-un univers aproape fără limite.
Star Citizen va fi alcătuit din două elemente: o campanie single player, numită Squadron 42 în care tu ești personajul principal și Star Citizen, o lume dinamică, contruită în stilul massively multiplayer în care interacțiunile dintre piloți vor juca un rol foarte important. Deoarece fidelitatea grafică (căt de apropiată este grafica jocul de realitate) va fi foarte mare, niciun calculator nu va putea să încarce simultan navele a milioane de jucători. Din această cauză, Star Citizen va fi diferit de modelul unui joc de tip MMO (massively multiplayer online) dar va păstra component multiplayer. Lumea, cu toate resursele și informațiile va fi stocată pe un server care va crea „bule” de spațiu în care mici grupuri de jucători se vor întâlni în funcție de preferințele lor de joc. Mai multe detalii poți citi aici.
Înainte de a explica cum va reuși Star Citizen să schimbe modelul economic al industriei jocurilor video, trebuie mai întâi să înțelegem care sunt mecanismele și structurile din spatele oricărui joc. Fiecare proiect are la bază o echipă de producție. Numiți și „development team”, ei construiesc jocul, bucată cu bucată. Ei sunt programatori, artiști grafici, compozitori, scriitori, designeri, testeri și alții. În funcție de proiect, echipele pot ajunge si la 200 de oameni, sau chiar mai mult. Dar aceștia pot doar crea jocul. Investițiile inițiale, precum și costurile de producție, de lansare și de publicitate sunt acoperite de către „publishers”. Ei pot fi comparați cu o editură de carte care publică opra unui autor, la rîndul lui comparabil cu echipa de producție descrisă anterior. Cu toate că unele companii uriașe pot acoperi munca ambelor părți în propriile lor studiouri (Blizzard sau Microsoft), de cele mai multe ori producătorii și publisherii funcționează ca entități separate. De regulă, o echipă de producție va înainta o idee pentru un joc nou unui publisher care, în fucnție de mai mulți factori, printre care și potențialul grad de interes al publicului pentru acel joc, va decide daca proiectul merită finanțare sau nu.
Problema majoră a acestui sistem este că echipa de producție se află la mila investitorilor. Deoarece dețin toți banii într-un proiect, ei pot impune limite și restricții jocului. Ei pot cere producătorilor să modifice elemente din produs sau să adauge unele care s-au dovedit stabile financiar în trecut dar care nu îmbunătățesc cu nimic jocul. Ei pot interveni cu consecințe devastatoare în procesul de creare. Presiunea constantă este simțită de producători, care nu iși mai pot tranzmite viziunea originală pentru joc. Aici originalitatea și pasiunea sunt pune în plan secund profitului. De multe ori, investitorii nu știu absolut nimic despre jocul pe care îl finanțează dar ei se așteaptă la un cîștig cît mai mare. Dacă un joc s-a vîndut bine, fii sigur că ei vor cere ca jocul lor să arate la fel. Ei nu sunt interesați de inovație, ci doar de o metodă eficientă de a le returna investiția cu profit.
Star Citizen a reușit să evite în totalitate acest sistem printr-o metodă care eu sper să devină norma pentru jocurile viitoare: crowdfunding, sau finanțarea de către jucători. Ea nu este una nouă, multe studiouri de divertisment au reușit să-și obțină finanțarea în acest mod. Celebru este Kickstarter, un program prin care poți aduna banii necesari într-un interval de timp relativ scurt. Multe echipe au reușit să-și lanseze creațiile astfel dar, de cele mai multe ori, ele erau proiecte mici. În schimb, Star Citizen este primul joc „triple-A” din istorie (joc cu buget uriaș) complet finanțat de jucători.
Chris Roberts a lansat campania de strîngere de fonduri în octombrie 2012. Inițial el se aștepta la 1-2 milioane de dolari cu care să le arate investitorilor că exită o cerere pentru un simulator spațial de luptă și comerț. Dar, în doar 2 luni, el a reușit să strîngă aproape 6 milioane de dolari. Astăzi, 28 august 2013, investiția jucătorilor a juns la 16 milioane de dolari, foarte aproape de cei 20 de milioane pe care Chris Roberts i-a estimat că-i vor fi necesari. În funcție de mărimea contribuției, fiecare jucător va primi un bonus în joc, constînd în nave, armament, bani și altele. Poți găsi aici o listă completă.
Cu toate că mai avem de așteptat cel puțin încă un an până la lansare (estimată undeva pe la sfârșitul lui 2014, începutul lui 2015), Chris Roberts ne-a arătat că un joc mare poate fi finanțat prin contribuțiile jucătorilor, eliminînd astfel presiunea investitorilor și a publisherilor. Astfel, Star Citizen va fi primul joc „triple-A” în care echipa de producție va avea libertate deplină în procesul creativ. Vom avea exact jocul pe care ni l-au promis producătorii și poate chiar mai mult.
Felul în care el și echipa lui vorbesc despre Star Citizen denotă un nivel ridicat de pasiune și devotament atât față de munca lor cât și de față de public. E foarte îmbucurător să văd o echipă atât de dedicată calității jocului lor și cu titluri precum Wing Commander, Starlancer și Freelancer în palmares, sunt convins că banii mei vor fi folosiți cu bine. De sigur, mai este mult până la lansare, iar versiunile inițiale, chiar dacă arată impresionant, nu sunt scutite de erori și probleme. Cred că cel mai bun lucru pe care-l putem facem acum este să așteptăm jocul final cu un grad moderat de entuziasm.
Chiar dacă va fi cel mai bun joc din istorie, sau dacă va fi cel mai lamentabil eșec, Star Citizen a însemnat un moment important în industria jocurilor video. Succesul campaniei de crowdfunding a marcat un punct în care echipele de producție vor avea libertate creativă deplină și nu vor mai trebui să fie subordonate unor investitori cruzi, un punct în care pasiunea, talentul și inovația vor fi mai importante decît statisticile financiare în procesul de creare, un punct în care jocurile video vor putea deveni cu adevărat excepționale. Orice s-ar întâmpla cu Star Citizen, de acum și până la lansare, investitorii și producătorii vor privii cu alți ochi mecanismele industriei jocurilor.
