Zona lui Andrei

Risen 3: Titan Lords

 

O dată ca niciodată, pe vremea cînd internetul era tînăr iar jocurile care veneau pe mai mult de două cd-uri erau considerate uriașe, o echipă mică din Germania cu numele de Piranha Bytes a lansat un rpg foarte curios. Gothic el se numea și spre surpriza nemților, care nu au îndrăznit inițial să-l învețe altă limbă decît germana, a reușit să impresioneze destul de mulți jucători. Nu avea multe trucuri în repertoriu: „bastonul” combat-ului era prăfuit și mult prea greoi, insista mereu să-ți arate o lumea largă dar mergea întotdeauna pe aceeași căcare și nici măcăr nu era sprea arătos. Dar știa cum să-ți spună o poveste captivantă, și, mult mai important, putea să te facă să simți că ești fix în mijlocul ei. Nu a trecut multă vreme și am avut ocazia să ne jucăm și cu fratele lui mai mare, Gothic 2, un titlu care venea să îmbunătățească mult formula predecesorului. Chiar și astăzi, el a rămas unul din rpg-urile mele preferate. Din păcate, poveastea a avut și momente negre pentru mica echipă din Germania. Un Gothic 3 mediocru, precum și probleme legale și financiare i-au obligat să renunțe la licența creației lor, măcar pentru o perioadă.

Însă cei de la Piranha Bytes nu s-au lăsat învinși. Răspunsul lor a fost Risen, un rpg atît de similar cu Gothic încît dacă i-ai fi pus unul lîngă altul, ai fi jurat că sunt frați. Fericiți au fost fanii care și-au văzut idolii renăscuți. Dar, dorința de a atinge audiențe mai largi a dat naștere la Risen 2, o clonă defectă care a fost forțată să daseze pe melodii necunoscute. Tot ce a reușit, în schimb, a fost să facă două, trei mișcări amețite pe șcenă după care s-a împiedicat de propriile șireturi. Dornici să arate că încă mai știu să construiască rpg-uri bune, Piranha Bytes ne-a promis o întoarcere la originile Gothicului de odinioară cu ajutorul lui Risen 3, un joc care se laudă că ar veni pachet cu toate elementele care au impresionat atît de mult acum mai bine de 10 ani în urmă.

În Risen 3 ești un pirat. Sau, mai bine spus, erai un pirat, un căpitan chiar. Dar, după un tutorial scurt pe o insulă tropicală și o întîlnire la fel de scurtă cu un demon foarte supărat, jocul decide că e timpul să mori. Trei săptămîni mai tîrziu, cadavrul tău foarte frumos păstrat e adus la viață de un băștinaș care îți explică că ai rămas fără suflet. Pierderea ar fi fost tragică dacă lipsa spiritului te-ar fi transformat într-un zombi sau ceva asemănător. Dar nu, tot ce înseamnă e că jocul ți-a trîntit în față un sistem de moralitate care e afectat doar de cît de politicos ești în discuțiile cu cei din jur. Proaspăt readus la viață, aborigenul nostru deduce cu foarte multă precizie că tu ești personajul principal din poveste așa că face ce orice alt practicant de magii puternice ar fi făcut în aceeași situație: îți oferă mica lui barcă și servitudinea sa eternă. Aprovizionat, ambarcat și înviat, fără nume și suflet dar cu o intrigă motivantă, Risen 3 te trimite într-o aventură cu pirați, demoni, magii de toate culorile, săbii, arme de foc și foarte, foarte multe animale sălbatice stresante.

Faptul că Piranha Bytes și-a promovat jocul ca o întoarcere la originile Gothicului de odinioară nu a fost niciodată un secret. E foarte ușor să-ți dai seama de asta încă din primele minute de joc. Formula veche trăiește în Risen 3: eroul necunoscut aruncat fără voia sa într-o situație dificilă, o lume construită cu atenție menită să încurajeze explorarea, faună diversă, personaje numeroase, dispuse să te învețe abilitățile necesare supraviețuirii în sălbăticie, împărțirea pe capitole, trei facțiuni diferite și sistemul de crafting. În primele ore m-am simțit că eram fix într-un Gothic vechi, dar cu un strat nou vopsea.

Unul dintre elementele specifice RPG-urilor celor de la PB constă în împărțirea poveștii pe capitole. În alte jocuri, ele ar putea crea impresia de liniaritate, dar în Risen, efectul creat este unul de dozare atentă a experinței de joc...la început, cel puțin. Creaturile periculoase, care te văd doar ca o masă copioasă, te vor face inițial să te gîndești de două ori înainte de a intra pe teritoriul lor. Dar, pe măsură ce vei acumula experință, iar brațele tale vor căpăta destulă forță pentru a mînui mai mult decît o sabie ruginită, aventura se va schimba.

În ciuda deficultății inițiale, mult peste media altor jocuri, Risen 3 face o treabă minunată în a crea o scară foarte elegantă a progresului. Cu fiecare creatură ucisă, cu fiecare colț de insulă explorat, cu fiecare cufăr scos la lumina zilei în care ai găsit doar cîrpe vechi, cu fiecare bănuț furat sau cîștigat, vei simți rapid cum personajul tău se transformă într-o adevărată mașină de ucis, mai ceva ca eroii din filmele de acțiune din anii 80. E minunat să vezi cum creatura pe care odinioară puteai doar să o „mîngîi” cu măciuca ta veche, acum moare doar dacă te uiți puțin urît la ea. Dacă esența unui RPG bun stă în felul în care îți îmbunătățești personajul, atunci nu pot spune decît că Risen 3 și-a făcut excelent datoria.

Deoarece nu ai timp să aștepți ca monștrii să moară de bătrînețe, Risen 3 își pune la dispoziție un arsenal destul de divers pentru a exersa meseria de măcelar. Primele arme la care vei avea acces sunt săbiile. În funcție de tip, viteza și putearea lor variază, dar, în esență, toate funcționează la fel: apasă butonul, omoară dragonul. Din păcate, luptele de aproape încă le mai pun bețe în roate celor de la Piranha Bytes. Pînă și cele mai slabe creaturi te pot face carne tocată dacă nu ești atent, și nu pentru că ar fi ele mai deștepte sau mai agile decît tine. Majoritatea au atacuri cu multe lovituri în șir care cu greu pot fi combătute. Fie stai cu garda sus pînă îți obosește mîna (pentru că ele par ar avea rezistența unui maratonist), fie te folosești în exces de butonul de „dodge”. Iar astfel, luptele se transformă într-un haos de sărituri și lovituri pe la spate foarte caraghios. Dar. odată ce înveți să parezi, combatul devine puțin mai tacticizat: acum va trebui să aștepți momentul potrivit pentru a contraataca, ceea ce îți va oferi un avantaj considerabil.

Pe lîngă săbii, vei avea acces și la arme de foc și magii. Ele sunt alternative interesante dar inițial vor fi greu de folosit, mai ales că cei care te pot învăța să le mînuiești nu sunt dispuși să antreneze un outsider. Aici apare prima decizie importantă: cu ce facțiune să te aliezi. În funcție de preferințe, poți alege să lupți alături de Demon Hunters, o grupare străveche însărcinată cu distrugerea demonilor și a altor creaturi malefice. Ei îți vor arăta cum să mînuiești mai bine săbiile și arbaletele, iar magiile lor sunt special consturite pentru a-ți mări fortitudinea în luptă.

Dacă nu te deranjează să porți o fustă...pardon, o „robă”, ghilda magicienilor te va antrena în a folosi cele mai puternice forme de magie existente în Risen 3: crystal magic. Ele funcționează asemenea unor săbii, dar cu range ceva mai mare și atacuri rapide și devastatoare. Odată ce am pus mîna pe ele, minic nu mi-a mai stat în cale. Ultima facțiune cu care te poți alia este cea a vrăjitorilor voodo. Cu toate că magiile lor nu sunt la fel de puternice, incantațiile băștinașilor sunt poate cele mai distractive. E foarte satisfăcător să vezi cum inamicii fug speriați de tine, în timp ce îi secătuiești de vlagă.

Sistemul de level up funcționează puțin diferit în Risen 3 decît în alte RPG-uri. Monștrii omorîți și misiuinile îndeplinite îți vor oferi experință pe care o vei investi în a mări puterea armelor preferate. Abilitățile mai avansate, cum ar fi posibilitatea de a riposta sau efectuarea unui atac suplimentar cu magiile, sunt învățate de la peronaje în schimbul unei sume de aur. Creaturile nu avansează odată cu tine și, teoretic, dacă ești destul de curajos și priceput, poți să te lupți din prima zi cu oricine dorești. E recomandat, totuși, să aștepți pînă devii mai puternic înainte de a le provoca pe cele mai puternice.

În ciuda frumuseții lumii create, Risen 3 a făcut o treabă jalnică la capitolul personaje. Toate sunt atît de generice și plictisitoare, încît cu greu pot să-mi amintesc de unul anume. De mult apuse sunt zilele lui Diego, Milten, Gorn sau Lester. Nici măcar Bones, vraciul care te-a readus la viață nu pare foarte interesant. Am înțeles că el s-a vrut a fi un aghiotant caraghios, cu o puternică aură misterioasă, dar mi-a oferit mult prea puține motive pentru a-l ține minte. Pînă și personajul principal reprezintă eroul generic regăsit într-un milion de alte RPG-uri. Mi-a plăcut faptul că Piranha Bytes mi-a oferit posibilitatea de a construi un echipaj din care să alegi un membru să te însoțească în aventuri, dar pentru că toți erau atît de generici și plictisitori, am uitat rapid de ei și am lăsat-o doar pe Patty să-mi calce pe urme. În apărarea lor, aș spune că ea are două motive foarte convingătoare pentru a nu rămîne pe vas.

La un moment dat, vaporul meu a fost atacat de monștri marini. Cu entuziasm am sărit spre șansa de a trimite orătania înapoi spre tărîmul hentaiurilor bizare. Prima luptă a fost interesantă, mai ales că a apărut ca ceva nou pentru a sparge monotonia, dar ea e doar o găselniță de moment, luptele cu nava fiind mult prea simple din toate punctele de vedere pentru a fi distractive și o a doua oară.

Pentru un fan al seriei Gothic, Risen 3 este un joc bine venit. Îl pot recomanda tuturor celor care au găsit în predecesorii săi un joc distractiv și memorabil. Din păcate, Piranha Bytes se ține prea strîns de un șablon vechi care, chiar dacă mai poate funcționa în zilele de astăzi, lipsa inovației împiedică Risen 3 să concureze cu giganții RPG-urilor din această toamnă. Și e dezamăgitor șă știi că odată, Gothic s-a ridicat deasupra concurenței mai ales prin inovarea genului role play. Mi-ar fi plăcut să scriu despre un Risen care m-a impresionat prin elemente noi și nu prin amintiri plăcute, dar nostalgice.

 

Acest site utilizeaza cookie-uri. Navigand in continuare va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.