Biserica „Sfântul Nicolae” din Copou

Situată în inima cartierului Copou din Iași, Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox cu o istorie profund legată de personalități marcante ale culturii românești și de evenimentele tumultuoase ale secolului XX.​

Inițiativa construirii bisericii a aparținut preotului Petru Manole, care, în 1934, a format un comitet de construcție sprijinit de figuri proeminente ale vremii, precum scriitorul Mihail Sadoveanu și inginerul Constantin Stroescu. Contribuția decisivă a venit din partea istoricului Nicolae Iorga, care, în 1937, a donat un milion de lei din fondurile Ligii Culturale pentru demararea lucrărilor, devenind astfel principalul ctitor al bisericii .​

Construită între 1937 și 1943, biserica îmbină armonios stilul tradițional moldovenesc cu elemente moderne. Pictura murală interioară a fost realizată de Vasile Pascu în perioada 1962–1965, iar catapeteasma și icoanele au fost pictate de renumitul artist Corneliu Baba. Între 1993 și 1995, au fost adăugate picturi în firidele exterioare ale bisericii .​

De-a lungul timpului, biserica a fost supusă unor lucrări de restaurare și consolidare, în special după cutremurele din anii 1977, 1986 și 1990. În apropierea bisericii au fost construite o clopotniță, o capelă mortuară și un loc special amenajat pentru aprinderea lumânărilor .​

Biserica „Sfântul Nicolae” din Copou nu este doar un loc de rugăciune, ci și un simbol al rezistenței culturale și spirituale a comunității ieșene. Implicarea lui Nicolae Iorga în construcția bisericii reflectă dorința de a păstra și promova valorile tradiționale românești într-o perioadă de mari încercări pentru națiune.​

Astăzi, biserica continuă să fie un punct de referință în peisajul spiritual și cultural al Iașului, atrăgând atât credincioși, cât și turiști interesați de istoria și arhitectura sa deosebită.

Biserica Romano-Catolică „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași

Un loc de liniște și credință în inima Nicolinei

În agitația cotidiană a cartierului Nicolina din Iași, un lăcaș de cult se distinge prin eleganța sa sobră și atmosfera profund spirituală: Biserica Romano-Catolică „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. Aflată pe Șoseaua Nicolina la numărul 6, această biserică este un punct de referință pentru comunitatea catolică din zonă, dar și un spațiu de reculegere și rugăciune pentru toți cei care îi trec pragul.

Construcția bisericii a început la finalul secolului XX, într-un context în care populația catolică din cartierul Nicolina era în creștere și avea nevoie de un spațiu propriu de rugăciune. Biserica a fost sfințită oficial în anul 2000, devenind din acel moment un centru activ al vieții religioase catolice din partea de sud a Iașului.

Lăcașul este dedicat Sfintei Tereza a Pruncului Isus, o figură iubită în lumea catolică, cunoscută pentru spiritualitatea ei profundă și simplitatea drumului ei către sfințenie, numit adesea „mica cale”.

Biserica are o arhitectură modernă, simplă dar impunătoare, cu accente care îmbină tradiția cu funcționalitatea contemporană. Interiorul este luminos și cald, dominat de simboluri creștine și imaginea Sfintei Tereza, care veghează asupra credincioșilor. Altarul central este locul unde se desfășoară zilnic liturghii, momente de rugăciune și sacramente precum botezul, mirul sau căsătoria.

Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” este cunoscută pentru dinamismul și implicarea comunității. Aici se organizează frecvent activități pentru copii, tineri și familii, inclusiv ore de cateheză, coruri, grupuri de rugăciune și evenimente caritabile. Comunitatea este una diversă, formată din oameni de toate vârstele, uniți de aceeași credință și dorință de a trăi Evanghelia în viața de zi cu zi.

Sărbătoarea Sfintei Tereza a Pruncului Isus, celebrată pe 1 octombrie, reprezintă momentul de vârf al anului liturgic pentru această parohie. Cu această ocazie, biserica devine un loc de pelerinaj, unde credincioșii vin să aducă mulțumire și rugăciuni, inspirându-se din viața sfintei patroane.

Biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Nicolina nu este doar un edificiu religios, ci o adevărată oază de liniște sufletească și comuniune. Pentru locuitorii cartierului, ea reprezintă un sprijin spiritual constant, iar pentru vizitatori, o descoperire plină de căldură și har.