Menta

Denumire stiintifica: Mentha piperita,Mentha spicata Menta de gradina.
Mentha hortensia, Mentha crispa. Fam. Labiatae.

Denumiri populare: borostina, camfor, diana, ferent, ghiazma, giazma broastei, giugiuma, gninta, iarba-neagra, iasma, minta brosteasca, minta de camfor, minta de chicusuri, minta moldoveneasca, minta de picusuri, minta rece, ninta, ninta brosteasca, ninta de picusuri.

In traditia populara: in bolile de stomac se lua plamadita band rachiu. Cu decoctul se faceau spalaturi contra bubelor si durerilor de cap, iar plantele fierte se puneau in legaturi. Ceaiul se da copiilor contra colicilor, iar daca aveau dureri mari, se punea pe pantece o cataplasma calda din frunze de izma, leustean.
Pentru dureri de dinti, se tinea in gura radacina pisata cu rachiu. Pentru “ciumurleala” cu greata, se frecau pe corp cu izma pisata, cu otet, punand-o apoi si la inima. Cu trandafir se folosea contra diareei.

Cei bolnavi de “orbalt” se ungeau cu miere si presarau praf de menta uscata. Ceaiul se mai lua contra tusei, naduseli, raguseli si contra durerilor de piept, precum si pentru a usura nasterile. Contra durerilor de inima se lua ceai rece. Se mai folosea la insomnii, pentru linistirea organismului surescitat, nervos, etc.

Actiune farmaceutica

Antiseptic, bacteriostatic, astringent, sedativ, combaterea transpiratiei, calmeaza durerile, antidiareic, normalizeaza tranzitul intestinal, calmeaza nevrozele, carminativ, sudorific, antispasmodic, deodorant si cicatrizant extern, de asemenea ajuta la mancarimile pielii pe care le inlatura.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, aerofagie, afectiuni renale, ameteli, atonie stomacala, astenie fizica si nervoasa, balonari, boli de ficat, cardiopatie ischemica, colecistite, colici intestinale, crampe, diaree, dischinezie biliara, dureri abdominale, dureri de cap, dureri reumatice, edeme de gamba, enterocolite, flatulenta, gastrita, greata, guturai, halena, hepatita, indigestie, infectii gastro-intestinale, intoxicatii, intepaturi de albine, lichen, mamopatii premenstruale, nervozitate, prurigo, psoriazis, raguseala, sani durerosi, scabie, spasme abdominale, toxiinfectii alimentare, tuse, urticarie, varsaturi.

Preparare

- Frunze maruntite- o lingurita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopera timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot folosi 3 astfel de ceaiuri pe zi.
- Frunze maruntite 20 g se vor pune in 250 ml otet de mere. Se vor lasa timp de 8 zile timp in care se vor agita de mai multe ori pe zi. Dupa aceasta perioada se strecoara. Se va folosi in cazul mancarimilor de piele, al bataturilor, etc.
- Tinctura din 50 g planta maruntita peste care se va pune 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se va strecura apoi, se pune in sticlute de capacitate mai mica si se poate folosi intern cate 10 picaturi pana la o lingurita diluata cu putina apa.

Galbenele

Calendula officinalis - boance, calce, calinica, caldarusa, cilimica, coconite, craite, fetisca, filimica, floare galbena, flori osenesti, galbenare, galbenele, hilimica, nacotele, ochi galbeni, ruginele, rujulita, rosioara, rusculite, salomie, salunii, sinilii, stancuta, tataiasi, vazdoage

Denumiri populare: boance, calce, calinica, caldarusa, cilimica, coconite, craite, fetisca, filimica, floare galbena, flori osenesti, galbenare, galbenele, hilimica, nacotele, ochi galbeni, ruginele, rujulita, rosioara, rusculite, salomie, salunii, sinilii, stancuta, tataiasi, vazdoage.

Ecologie si raspindare: o planta cu tulpina inalta, ramificata si paroasa, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbena. O putem intalni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe langa garduri.

Perioada de vegetatie: planta anuala care infloreste din luna mai pana in septembrie.

Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.

Boli in care se utilizeaza:

Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.

Infuzia: 2 lingurite cu varf de floare uscata la 300 ml apa clocotita. Din infuzie se bea caldut ceaiul de 3 ori in decursul unei zile inainte cu o jumatate de ora de masa. O infuzie mai concentrata se prepara din 4 linguri de flori la 200 ml apa din care se beau 3 linguri pe zi.

Tinctura: se poate obtine din florile proaspat culese care se introduc intr-un recipient de sticla de circa 1 litru, peste care se toarna alcool pana se acopera florile. Vasul se aseaza in apropierea unei surse de caldura sau la soare unde trebuie sa stea timp de 2 saptamani. Pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi cate 30 picaturi de tinctura in putina apa.

Alifie: se infierbanta 100 g de untura de porc nesirata, peste care se pun 20 g de flori proaspete, se lasa sa prajeasca la foc mic. Se amesteca incet timp de 10 minute apoi se da tigaia la o parte si se lasa sa stea asa pana a doua zi cand se incalzeste din nou amestecul si se filtreaza printr-un tifon, intr-un borcan, in care se stoarce si rezidul rezultat din prajirea plantei. Se aplica alifia, in straturi subtiri in zonele cu arsuri si degeraturi.

Baile de sezut: 30 g de flori proaspat culese se lasa sa stea in apa rece timp de 24 ore. Dupa acest timp se fierb timp de 10 minute in apa in care au stat si se adauga in apa de baie din cada pana la nivelul de 25-30 cm, atat cat sa ne acopere soldurile. Baile de sezut vor dura timp de 10-15 minute si se fac de doua ori pe zi timp de 12 zile.

Perna de flori: se realizeaza foarte simplu din flori culese si puse la uscat undeva la umbra timp de 24 ore, dupa care se introduc intr-un saculet pe care il aplicam pe abdomen in cazul durerilor ulceroase, pe mijloc in cazul durerilor renale, dar mai ales pe fata pentru revigorarea tenului marcat de diferite spasme.

Ceaiul de galbenele mai are proprietatea de a calma durerile menstruale, mai ale sla persoanele anemice.

Cura se va face cu o saptamana inainte de aparitia fluxului menstrual.
Infuzia se prepara din 2 lingurite de flori peste care se toarna 2 cesti cu apa fierbinte. Dupa 15 minute se strecoara lichidul care se bea in cursul unei zile, de preferinta pe stomacul gol. Se poate prepara si o infuzie mai concentrata din 4 linguri de flori de 200 g apa.

Din aceasta cantitate de infuzie se beau 3 linguri pe zi. Infuzia facuta din 10 g flori la 100 g apa si folosita sub forma de spalaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomonas vaginalis.
Sub forma de bai, cataplasme sau tinctura, florile se folosesc ca pansament pentru ranile care se vindeca greu, ca ulceratiile, plagi cu puroi, arsuri, degeraturi, acnee (cosuri), eczeme, deoarece principiile active dien galbenele au insusirea de a stimula circulatia sangelui la nivelul tesuturilor, grabind astfel cicatrizarea ranilor.

Pentru reglarea ciclului menstrual se recomanda a se lua, de 3 ori pe zi, 30 picaturi de tinctura in putina apa.
Cu amestec de 10 g tinctura si 90 g apa fiarta si racita se pot face comprese la rani, arsuri, ulceratii si pentru bolile de ochi. Acest amestec da bune rezultate si in leucoree.
Tinctura de galbenele se obtine prin macerarea a 20 g flori in 100 g alcool de 70 grade timp de 8 zile.
Galbenelele intra in compozitia ceaiului gastric si aromatizantului pentru bai. Compresele cu ceai de galbenele activeaza tenurile uscate.