E iarnă. E iarnă de aproape 2 luni dar abia acum cîteva zile a început să ningă ca pentru mijlocul anotimpului rece. A pornit, ca în fiecare an, cu un frig brusc, din ce în ce mai aprig. A urmat apoi o ninsoare măruntă care nu dădea semne că ar fi avut vreodată intenția de a se lipi de pămînt și a continuat să crească în intensitate cu o regularitate calmă, liniștită, metodică, pînă cînd tot orașul a fost îngropat de un strat gros de zăpadă. Dacă ți-ar fi amintit cineva că acum două săptămîni temperatura nu vroia să scadă sub 10 grade, i-ai rîde în față și i-ai trînti o lopată în mînă, arătîndu-i muntele de zăpadă din fața blocului care abia așteaptă să fie curățat. Ca un student în sesiune, iarna pare că a fost prea leneșă să-și vadă de treabă în decembrie așa că încearcă acum, pe ultima sută de metrii, să recupereze timpul pierdut. Și mi se pare că reușește, poate un pic prea bine.
Dacă ai urmărit măcar un buletin meteo în ultima săptămînă, ai fi azuit cam aceleași cuvinte cheie: vînt puternic, ninsori abundente, cod galben ș cod portocaliu, viscol și rafale. E adevărat că Iașul încă se află sub culoarea galbenă pe harta meteorologilor, fiind ferit momentan de zăpezile mult mai grele din sud-estul țării. Dar, cu toate acestea, nimeni nu poate spune că n-am avut și noi probleme cu iarna tîrzie. Poate că ne-am obișnuit cu vremea caldă din săptămînile anterioare și astfel simțim mult mai puternic frigul brusc de astăzi care pare să te îndemne să stai toată ziua sub o pătură caldă, sorbind leneș dintr-o cană mare de ceai sau supă sau cafea. Dar cum iarna nu binevoiește să vină doar în weekend, trebuie să ne ridicăm din pat, să ne tragem în picioare șosetele care au stat toată noaptea pe calorifer și sunt bune și călduțe și ghetele care nu au mai văzut zăpadă de mai bine de un an și să dăm la lopată cîteva ore bune.
Trotuarele și mașinile din parcare par a fi primele „victime” ale ninsorii. Dacă pe primele reușești să le cureți cu puțin ajutor din partea vecinilor, automobilele îți pun în față o muncă titanică. În primul rînd, ele nici nu mai par a fi ceea ce sunt, ci doar niște mormane de zăpadă, fără o formă anume. Ai putea fi scuzat dacă ai arunca din greșeală o lopată, sau mai multe, peste movila care s-a format în timpul nopții. Asta pînă cînd vine un șofer binedispus de munca ta și te întreabă dacă nu cumva vrei să-i iei locul mașinii lui sub mormanul de zăpadă. Dacă în timpul nopții tot ce puteai auzi era șuierul vîntului, dimineața el este înlocuit de urlete de frustrate, țipete de necoordonare și motoare turate din răsputeri. Nici nu mai ai nevoie de un ceas deșteptător.
Situația este neschimbată și pe strada din fața blocului. Numai că actorii par a fi alții. Aici, muncitorii comandamentului de iarnă, „soldații” Primăriei Iași în fața forțelor naturii, își fac și ei munca pentru care au fost angajați. Presupun că ei sunt deja la „servici”, așa că motivația lor nu mai este să-și scoată propriile mașini din zăpadă, ci să-i ajute pe nefericiții prost echipați pentru iarnă să nu cumva să patineze cu automobilul pe drumurile publice.
Ca niște vulturi în urma leilor, treaba lor este să adune zăpada împrăștiată de pe carosabil de către pluguri cu o noapte în urmă, să o încarce în camioane și să o transporte într-o zonă prestabilită, în cazul nostru, undeva pe bulevardul C.A Rosetti. Nu am reușit să văd mormanul de zăpadă dar, avînd în vedere cîtă zăpadă a căzut în Iași și cîte camioane circulă prin oraș, îmi place să-mi imaginez că are o dimensiune impresionantă. Totuși, cel mai probabil el arată ca un piure maroniu de zăpadă murdară, amestecat cu nisit, pietriș și alte mizerii de pe străzi. Un lucru interesant aici este că zona nu a fost stabilită aleatoriu. Din ce am aflat de la Primărie, legea interzice depozitarea zăpezii pe spațiile publice deoarece clorura de natriu folosită ca material antiderapant se poate infiltra în sol și poate provoca dauna ecologice mediului înconjurător.
Pe lîngă dezăpezit, muncitorii comandamentului de iarnă au de împrăștiat nisip și sare pe carosabil. Dar camioanele lor sunt mari și încete și adesea se creează ambuteiaje. Nu de puține ori întîlnești ofițeri de la poliția rutieră care încearcă să îmbunătățească, pe cît de mult pot, situația șoferilor din trafic. Și dacă mai ținem socoteală și de drumurile parțial curățate, inundate de un fel de nămol marnoniu, format din zăpadă topită, nisip și nici nu vreau să mă mai găndesc ce altceva, atunci imaginea inițială de țară a minunilor în timp de iarnă se transformă într-un coșmar pentru bieții șoferi. Iar atunci, ca pieton, sunt puțin consolat de gîndul că în aglomerația de dimineață, mașinile nu pot arunca valuri de nămol spre mine. Asta pînă cînd a trecut un plug cu două ambulanțe în urma lui care și-au făcut munca de 3 ori mai bine decît o mașină normală.
Există totuți și porțiuni din Iași unde ninsoarea a creat peisaje destul de plăcute. Bulevardul Ștefal cel Mare arată frumos acoperit în alb, flancat pe fiecare trotuar de brăduți verzi. Este în continuare destul de multă zăpădă și aici, iar utilajele comandamentului de iarnă, chiar dacă își fac treaba cît de repede pot, dau o senzație de aglomerație bulevardului, accentuată de fumul negru și înnecăcios al motorinei. Ca în fiecare iarnă, Palatul Culturii capătă aceeași imagine superbă pe care o găsim pe fiecare ilustrație despre Iași, orice poză făcută dobîndește instantaneu valoare de carte poștală.
Zgribuliți de frig, adunați într-o grămadă compactă, porumbeii din Piața Unirii încearcă și ei cum pot mai bine să făcă față frigului. Odată, ei s-ar fi împrăștiat imediat cum primul curios s-ar fi avîntat printre ei. Acum, unflați bine în pene, ei nici măcar nu te mai bagă în seamă, mișcîndu-se leneș doar atunci cînd trebuie să evite pașii trecătorilor.
Anul acesta, Primăria Iași s-a lăudat că și-a dublat numărul de utilaje și oameni pentru comandamentul de iarnă față de anul trecut. Efectele probabil le vedem deja și le vom mai vedea pe parcursul zilelor următoare.
