Banished, în cea mai simplă definiție a sa, este un city builder în care ai libertate deplină în a construi un oraș medieval pornind de la un mic grup de cetățeni exilați de societatea în care locuiau și lăsați să moară undeva la marginea unei lumi generate aleatoriu de calculator.
Zicala unui personaj dintr-un serial recent, „vine iarna”, îți va răsuna foarte des în minte în primele minute de joc deoarece plebeii tăi vor trebui să se miște foarte rapid pentru a pune bazele unui sat destul de bine aprovizionat pentru anotimpul rece. Iar dacă nu vei reuși asta, atunci sper măcar că ai pus deoparte destule resurse de piatră pentru un cimitir mai încăpător, înainte ca butonul de „New Game” să-ți facă din ochi.
Imediat cum vei începe Banished, îți vei da seama de ingeniozitatea jocului. El este, la bază, un city builder. Dar, spre deosebire de alte rude ale genului, obiectivul aici este de a supraviețui. Pe lîngă hrană, îmbrăcăminte, unelte și materialele de contrucții, cea mai importantă resursă a jocului sunt oamenii. Deoarece nu-i poți „produce”, ei trebuie lăsați să se inmulțească natural și să ajungă la maturitate, fiecare muncitor pierdut în favoarea morții va fi o lovitură puternică socității tale. Numărul inițial mic (de la 4 familii pe cel mai înalt nivel de dificultate, pînă la 6 pe cel mai ușor) va face din primele minute de joc o luptă dificilă. Va trebui să contruiești rapid cîteva locuințe, să aduni suficiente lemne de foc pentru căldură, să plantezi o recoltă (asta dacă ai acces la semințe) și poate să trimiți un vînător în pădure. Numai că fiecare clădire are nevoie de un număr de muncitori, mai mic sau mai mare. Dacă tăietorul de lemne este unul singur, o pescărie îți va cere 4 oameni pentru a funcționa la capacitate maximă, iar o cabană de vînători, 3. Misiunea ta aici va fi de a gestiona cum îți vei folosi forța de muncă, foarte mică inițial, pentru a fi cît mai productiv posibil pînă la venirea primei ierni.
Peste dealuri zgribulite,/Peste ţarini zdrenţuite,/A venit aşa, deodată,/Toamna cea întunecată.
Primul meu oraș a fost un dezastru. După ce am parcurs tutorialul, mă simțeam gata de orice provocare, așa că am ales cel mai înalt nivel de dificultate pentru prima mea societate. Spre deosebire de alte jocuri, elementul dificil nu stă în modificarea comportamentului oamenilor sau sărăcia de resurse de pe hartă. În Banished, diferența dintre ele se face prin modificarea condițiilor de început. Dacă pe cel mai ușor nivel de dificultate, vei avea la dispoziție aproximativ 15 muncitori, un hambar cu multe provizii și deja cîteva case contruite, la polul opus, pe „hard”, jocul va începe cu 8 muncitori, nicio casă sau altă contrucție, fără acces la semințe (deci va trebui să-și contruiești o societate de culegători și vînători) și foarte puține rezerve de hrană. Astfel vei avea în față o provocare mult mai mare și, deci, mult mai satisfăcător de învins.
După cîteva minute, satul meu avea deja 5 căsuțe încălzite cu lemne, o pescărie la care munceau 4 săteni, o cabană undeva în adîncul pădurii, cu doar un singur vînător, un pădurare care tăia lemne și planta copaci noi, un botanist care avea grijă de sănătatea vecinilor săi, un croitor care trebuia să producă haine și un fierar însărcinat cu producția de unelte. Iar apoi au început să moară. „Îmi e foame”, urla Willfred. „Îmi e frig”, țipa Anne. Unul cîte unul, fiecare locuitor al meu părea că e în chinuri groaznice. Mi-am spuc că „sigur pescarii și vînătorii mei au produs destulă hrană pentru toți”. Și ar fi fost adevărat, dar se pare că oamenii din Banished sunt cei mai zgîrciți din toată istoria gaming-ului. Imediat cum cineva mirosea mîncare în hambar, acei 20 de pești care ar fi trebuit să ajungă pentru tot satul dispăreau ca prin minune, și apăreau, tot la fel de miraculos în căsuța unei familii cu un singur membru. Paul a fost cel mai nesuferit cetățean al meu. În timp de vecinii lui se învîrteau cu disperare pe lîngă pescărie, sperînd la măcar o îmbucătură de mîncare, Paul stătea confortabil pe un morman de pește și vînat.
Iarna a fost un film horror. Din ce în ce mai puțini, cu aproape zero rezerve de hrană, prea degerați pentru a strînge lemne de foc sau pietre pentru noi clădiri, oamenii mei au început să moară, unul după altul. Pînă la primăvară, doar Paul a mai rămas în picioare. Înainte de a atinge butonul de „New Game”, l-am urmărit pe Paul cum se chinuia în ultimele sale momente, pe jumătate degerat de o primăvară rece și ploioasă, cu burta lipită de șira spinării, căutînd prin hambar măcar o ultimă rămășită de mîncare, înainte de a muri de foame, singur, uitat de lume, în pustiul neiertător al primei mele așezări.
Pentru o vreme l-am urît pe Paul. Dar, odată construit cel de-al doilea oraș, mi-am dat seama că eșecul anterior s-a datorat proastei mele conduceri. Cheia succesului inițial în Banished este de a construi doar acele clădiri de care ai absolută nevoie. Hrana și lemnele de foc sunt cele mai importante resurse pe care trebuie să le aduni la început pentru a trece cu bine de prima iarnă. Dacă nu ai acces la semințe, atunci vînătorii, pescarii și culegătorii îți vor fi cei mai buni prieteni. Începutul e o cursă contra cronometru cu forțele naturii. Din fericire, de această dată am ajuns în anul al doilea fără nicio victimă, ba chiar cu 2-3 muncitori noi. Satul meu avea să supraviețuiască.
Odată rezolvată problema hranei, jocul se transformă din ce în ce mai mult într-unul de management al sătenilor. Pe lîngă repartizarea locurilor de muncă într-un mod cît mai echilibrat pe nevoile locuitorilor, Banished îți cere să jonglezi si cu sănătatea și fericirea oamenilor. Nu este suficient doar să supraviețuiești, ci trebuie să prosperi. Dieta joacă un rol important în bunăstarea fizică a sătenilor. Rezervele de pește poate că sunt suficiente pentru a hrăni o populație în creștere, dar pe masa lor ar trebui să încapă și niște fructe, cîteva legume și o pîine, două. Nu le vei putea oferi o dietă echilibrată decît prin agricultură. Semințele și animalele pot fi cumpărate de la negustorii care vizitează uneori orașul. Cu toate că ele sunt destul de scumpe, comerțul fiind realizat prin troc, investiția trebuie făcută mai devreme sau mai tîrziu. Poți cumpăra și resurse de toate felurile de la comercianți și poți pune chiar și comenzi, dar prețul acestora va fi întotdeauna mai mare. Nu de puține ori un negustor încărcat cu mîncare mi-a salvat orașul de la foamete. Ai grijă de sănătatea oamenilor tăi că de nu, cimitirul îți va fi neîncăpător.
Un cetățean fericit este un cetățean productiv. Un loc de cult, un cimitir pentru ca cetățenii să-și jelească rudele si prietenii morți, o tavernă cu suficientă țuică de prune, o piață aproape de casele lor, toate sporesc gradul de fericire a societății tale. Cu căt sunt mai bine dispuși, cu atît vor munci mai bine și vor fi mai puțin probabili să stea degeaba. Productivitatea poate fi sporită și mai mult prin educație, unelte mai bune și haine mai călduroase.
Cu toate că Banished este foarte distractiv în primele ore, pe măsură ce rezolvi problemele orașului tău, te vei trezi într-un moment în care presiunea supraviețuirii va dispărea în totalitate. Iar aici, jocul devine doar un city builder competent, dar banal, în care nu vei face nimic altceva decît să te uiti la muncitorii tăi cum își văd de treaba lor, asemănător unui tînăr care și-a dobîndit independența față de părinții lui. Desigur, nimic nu te oprește să-ți dezvoți în continuare societatea. Va trebui să contruiești mereu locuințe noi pentru ca familiile tinere să aibă unde să-și crească odraslele, altfel populația va îmbătrîni, va muri și îți vei pierde mîna de lucru.
Dacă vrei să faci jocul cemai mai interesant, poți selecta opțiunea pentru dezastre. Uneori va trebui să faci față incendiilor, oamenii se vor îmbolnăvi, recoltele vor fi infestate cu dăunători și, din cînd în cînd, o tornadă uriașă va mătura harta, distrugînd orice îi va sta în cale. Consecințele pentru un oraș bine dezvoltat pot fi catastrofale.
Produs de un singur individ pe parcursul a 3 ani, Banished nu poate fi mai indie decît atît. El este joc foarte bun, care reușește să te prindă din prima secundă, atît cu elementele sale de city builder, dar mai ales cu cele de supraviețuire. Inițial, el este un joc dificil dar plăcut, care îți răsplătește perseverența și îți oferă o doză de satisfacție egală cu efortul depus. Din păcate, pe măsură ce societatea mea se dezvolta, pofta de a reveni la Banished scădea. Eliminarea presiunii surpaviețurii face ca jocul să se transforme dintr-unul minunat, într-un city builder competent, dar banal, cu puține opțiuni spre mijlocul jocului. Desigur, el este abia la început și există posibilități de îmbunătățire, însuși producătorul a promis că va oferi, în curînd, undeltele de modare, așa că așteptați-vă la surprize. Mi-a plăcut foarte mult Banished și îl recomand cu căldură.