Torchlight 2 este un dungeon crawler, RPG izometric, cu monștrii, echipamente și dungeon-uri randomizate, produs de către Runic Games, o companie cunoscută ca fiind în spatele Torchlight 1, un dungeon crawler, RPG izometric, cu monștrii, echipamente și dungeon-uri randomizate. Această serie poate fi cel mai ușor descrisă ca o clonă Diablo, un bine cunoscut dungeon crawler, RPG izometric, cu monștrii, echipamente și dungeon-uri randomizate. Dar, avînd în vedere că Torchlight 2 a reușit nu doar să fie cu un pas înaintea predecesorului, ci să și aducă numeroase îmbunătățirii mecanicilor definitorii ale genului, eticheta de „clonă Diablo” nu pare să i se potrivească prea bine. Sub acest aspect, este important de menționat că din echipa Runic Games fac parte Max Schaefer și Erich Schaefer, cofondatori Blizzard North, companie creditată cu Diablo 1 și 2. Astfel, este destul de ușor să ne dăm seama de unde aprovin asemănările.
Lansat în 2009, Torchlight 1 s-a bucurat de opinii pozitive, atît din partea jucătorilor, cît și din presă. Un dungeon crawler simpatic, criticat mai ales din cauza liniarității ușor deranjante și lipsei modului de joc multiplayer, Torchlight a arătat cum mecanicile care au definit genul RPG izometric și care au creat un clasic din Diablo, pot fi reproduse într-un joc la fel de distractiv și mult mai ieftin. (La lansare, jocul nu costa mai mult de 20$.) Continuarea reușește, în același timp, să păstreze atmosfera predecesorului dar să aducă și multe îmbunătățiri binevenite, cum ar fi o lume deschisă, mult mai puțin liniară, o grafică mai bună dar care păstrează estetica inițială, rejucabilitate mai mare, personaje customizabile și, probabil cel mai important aspect, multiplayer, aît prin LAN cît și pe Internet.
Povestea din Torchlight nu a fost niciodată un punct forte al jocului și ea a servit doar la a te trimite spre dungeon-uri din ce în ce mai dificile, unde vei putea obține echipamente din ce în ce mai bune. Plasat într-un univers cu puternice influențe din curentul steampunk, Torchlight este un orășel construit sub o vastă rețea de mine bogate într-un material cu proprități magice, numit „Ember”. Ciudatul minereu are proprietatea de a înzestra oamenii, armele și armurile cu proprități magice, ceea ce a stîrnit o „goană după aur” care a atras numeroși căutători de comori și eroi spre micul orășel. Dar pe măsură ce te aventurai mai adînc în minele de sub Torchlight, reușeai să descoperi că minunatul Ember era responsabil pentru declinul a numeroase civilizații și el ar putea pune în pericol lumea de la suprafață.
Erou neînfricat, tu ai reușit să curăți toate nivelele infestate de monstruozitățile antice, și să le elimini șeful, un uriaș demonic cu numele de Ordrak, care părea a fi sursa corupției Emberu-ului. Misiune îndeplinită, ai ieșit la suprafață pentru a te retrage din meseria de aventurier, cu buzunarele și conturile bancare pline. Numai că problema inamicilor subterani nu pare să fi fost chiar atît de ușor rezolvată.
În cinematicul de început din Torchlight 2 aflăm, că unul dintre cele trei personaje cu care am putut să ne jucăm în Torchlight 1, alchimistul, a fost corupt de inima lui Ordrak, cu ajutorul căreia el spera să-i obțină puterile. Aflat sub influența negativă a bestiei, alchimistul rade de pe hartă micul orășel Torchlight și pornește într-un rampage de distrugere și fapte rele. Rolul tău va fi să mergi în urma haosului și, bineînțeles, să repari ce a creat personajul negativ. Similaritățile cu Diablo sunt evidente încă din poveste, drumul alchimistului și al eroului este asemănător cu a personajelor din al doilea joc a seriei Diablo. Ba chiar însăși soarta eroului din Torchlight 1 este identică cu cea a eroului din Diablo 1, ambii fiind corupți chiar de către inamicii lor. Povestea este departe de a fi originală sau interesantă dar ea își servește rolul de a păstra ritmul alert al acțiunii.
O problemă semnalată de jucători și critici în Torchlight 1 a fost legată de liniaritatea jocului. Tot ce trebuia să faci era să cobori din ce în ce mai adînc în minele de sub oraș, să omori tot ce-ți ieșea în cale și să mergi mai departe. Monotonia era spartă uneori de schimbarea perisajului odată la 5 nivele ale minei și de hărțile care îți deschideau un portal spre un dungeon aleatoriu. Torchlight 2 vine să îmbunătățească această formulă. Aducînd lumi deschise, foarte vaste și diverse, de la păduri bîntuite, la zone înzăpezite și deșerturi arzătoare.
Dungeon-urile nu au dispărut, ci fac parte acum din geografia lumii, questurile principale fiind adesea sitiate aici. Alternanța open world-dungeon vine foarte bine ca o soluție elegantă pentru a rezolva problema monotoniei predecesorului. Dungeon-urile nu sunt foarte lungi pentru a nu te plictisi de aceeași priveliște, iar zonele deschise sunt suficient de interesante pentru a te încuraja să explorezi. Cu toate că jocul nu impresionează la capitolul opțiuni grafice, texturile par învechite iar numărul poligoanelor care compun personajele și obiectele din lume este mult mai mic în comparație cu alte jocuri de pe piață, estetica din Torchlight 2, asemănătoare cu a predecesorului, dar îmbunătățită, faca ca neajunsurile grafice să pară neimportante. Jocul arată bine.
La capitolul clase, Torchlight 2 oferă patru la numpăr, cu una în plu față de primul joc. Ele sunt „The Engineer”, un luptător melee, care se folosește de tehnologia steampunk pentru a arunca atacuri puternice spre inamicii săi, atît cu săbii, buzdugane și topoare, cît și cu magii.Tot în categoria melee avem „Berserker-ul”, un luptător feroce cu două arme și puternice influențe animaliere. Echivalentul alchimistului din Torchlight 1 este „Embermage-ul”, o clasă cu magii puernice, foarte bine pregătită pentru a distruge adversarii de la distanță. Ultima clasă este „Outlander-ul”, un expert al arcului, arbaletei și a pistoalelor.
Cu toate că împărțirea în clase range și melee ar părea îndreptățită, ea este inutilă deoarece fiecare clasă poate folosi orice armă dorește. Astfel, nu este exclus să vedem un Embermage cu un paloș uriaș în spate, sau un inginer care preferă să își elimine adversarii cu un tun masiv sau cu două pistoale rapide. Totul depinde de preferințele personale atunci cînd vine vorba despre evoluția personajului, dar unele clase par să funcționeze mai bine cu anumite arme, decît cu altele.
Pe lîngă opțiunea de a-ți alege clasa, Torchlight 2 îți oferă șansa de a te juca puțin cu înfățișarea eroul tău. Cu toate că ele sunt destul de limitate, îți poți schimba sexul personajului, culoarea pielii și a părului, precum și aspectul feței și coafura. Vei avea din nou acces la un animal de companie care va lupta alături de tine și care va alerga în oraș să vîndă obiectele pe care le-ai cules în aventurile tale, scutindu-te de un drum la vînzător, ori de cîte ori bagurile îți vor fi pline. Rolul său de negustor a fost mărit, el avînd opțiunea de a cumpăra poțiuni sau scroluri. Elementele de customizare se extind și asupra sa, și îți poți alege ce tip de animăluț vrei ca el să să fie. Astfel, el poate fi un lup sau o pisică dar și vietăți mai ciudate, cum ar fi o nevăstuică sau o reptilă.
Personajele pot crește în nivel pînă la maxim 100, cu toate că finalul jocului te va vadea în jurul nivelului 50. Ajuns aici, vei avea opțiunea de a rejuca Torchlight 2 cu personajul actual sau poți explora dungeon-uri aleatorii cu ajutorul hărților. Creșterea în nivel și putere a personajelor se realizează, simultan, prin două feluri: adunînd puncte de experiență și puncte și faimă. Primele sunt obținute omorînd monștrii și terminînd misiuni. Inamicii speciali și boșii te vor recompensa și cu a doua resursă. Creșterea în nivel va veni cu 5 atribute points și 1 skill point. Fiecare nivel de faimă îneasmnă un skill point extra.
Acele 5 puncte pot fi investite în patru atribute: strenght, agility, focus și vitality, fiecare avînd întrebuințări diferite. De exemplu, un personaj cu multe puncte în strenght va avea damage mai mare cu toate armele iar un erou experimentat în focus va avea mai multă mana. Abilitățile și magiile eroilor sunt deblocate folosind skill points, îmbunătățirea lor fiind realizată în același fel. Un lucuru interesant este că Torchlight 2 nu te forțează că îți investești toate punctele într-un număr limitat de magii. Dacă dorești, le poți debloca pe toate,dar sunt slabe șansele să îți mai rămînă puncte și pentru proprietățile secundare ale magiilor. Fiecare clasă are acces la trei ramuri de abilități grupate tematic, cu cîte 6 abilități active și 3 pasive pe fiecare.
O dată deblocată o abilitate activă, ea va crește în putere atunci cînd personajul tău va avansa în nivel. Excepția o fac abilitățile pasive, ele fiind creșteri procentuale de putere. Investind puncte în magiile preferate le va mări puterea mai repede și va debloca acele proprietăți secundare.Trei la număr pentru fiecare, ele sunt bonusuri tematice în funcție de abilitatea aleasă și vor oferi un plus de savoare stilului tău de joc.
De exemplu, magia Embermage-ului, „Blazing Pillar”, la primul nivel, va trimite patru stîlpi de foc spre inamicii tăi. Îmbunătățită suficient, numărul lor poate crește pînă la 7. Cantitatea mare a abilităților de care dispune o clasă, combinată cu elementul de customizare oferit de proprietățile secundare ale magiilor deschide jucătorului foarte multe opțiuni la capitolul stil de joc. Atenție mare însă, poți reseta doar ultimele trei abilități învățate.
Pe lîngă toate acestea, fiecare clasă are o mecanică specială care funcționează foarte bine alături de celelalte abilitățile. Ea vine sub forma unei bare care se încarcă treptat pe măsură ce ataci inamicii. Inginerul va avea „charges”, o resursă compusă din 5 încărcături folosite pentru a mări puterea abilităților sale. Atacînd inamicii săi, Embermage-ul își va încărca o bară care, odată ajunsă la putere maximă, va face ca magiile sale să fir cu 25% mai puternice și să nu mai consume mana pentru un timp. Odată plină bara Berserker-ului, toate atacurile sale se vor sfîrși în critical hits. Pentru Outlander, o bară de charge plină înseamnă mai mult damage și viteză de mers.
Probabil partea cea mai importantă a oricărui dungeon crawler este lootul. Iar în Torchlight 2 vei avea mai mult loot decît poți căra. Cantitatea uriașă de arme, armuri, amulete, inele, scroluri și pietre magice pe care le vei găsi este impresionantă. Nu vei duce lipsă niciodată de echipamente sau de bani. În schimb, acest lucru poate însemna uneori un dezavantaj. Deoarece aproape fiecare creatură îți va lasă la moarte măcar un obiect, în scurt timp te vei trezi suprasaturat de loot. Îți vei dedica o bună bucată din joc sortării și verificării fiecăruit obiect în parte. Varietatea mare îți va mai crea o problemă atunci cînd vei căuta un upgrade dar tot ce vei avea vor fi foarte multe vechituri inutile.
Am menționat în recenzie că orice clasă poate echipa orice armă sau armură. Singura restricție, pe lîngă cea legată de obiectele specifice unei clase anume, este dată de atributele și nivelul necesar pentru a o echipa. De exemplu, o sabie îți poate cere un minimum de 70 strenght sau măcar nivelul 10. Asta înseamnă că dacă nu ai reușit încă să ajungi la nivelul 10 dar ai deja 70 strenght, o poți echipa fără probleme. Damage-ul abilităților este calculat folosind puterea armelor echipate și nu doar atributele personajelor. Astfel, datorită acestui aspect, precum și a flexibilității deblocării skilurilor, crerea unui personaj pliat special pe stilul tău de joc preferat devine o activitate foarte plăcută.
La începutul jocului îți este oferită posibilitatea de a alege cu ce dificultate dorești să începi aventura. Dar o dificultate mai mare nu îți va garante echipamente mai bune, ci doar provocări mai serioase. Există și opțiunea unui joc „hardcore” unde moartea este permanentă. Eu am ales să merg pe a 3-a setare de dificultate (veteran) dar am aflat foarte rapid că decizia a fost una pripită. Jocul este relativ simplu în primele două setări, dar mai departe devine o provocare. Nu de puține ori m-am trezit încercuit de creaturi și rapid trimis pe lumea cealaltă ceea ce făcea ca banii mei să zboare adesea în buzunarele negustorului de poțiuni.
Din fericire, jocul nu te pedepsește prea aspru pentru greșelile tale, moartea fiind mai degrabă un inconvenient temporar. Ți se va oferi opțiunea de a alege între a învia la începutul hărții în schimbul a unui procent din banii tăi, sau să învii în oraș, fără niciun cost suplimentar. Dacă jocul îți va părea prea greu, vrei putea oricînd să reduci dificultatea din meniu.
Producătorii au ascultat cererile fanilor, și au introdus în joc funcția care părea că lipsește cel mai mult din Torchlight 1, și anume, multiplayer-ul. În Torchlight 2 poți să te joci alătrui de alți 5 prieteni, aît pe Internet, cît și prin LAN, opțiune foarte bine venită, mai ales că Diablo 3 a fost lansat ca un joc exclusiv online. În multiplayer, monștrii devin mai periculoși în funcție de numărul jucătorilor prezenți, iar lootul este individul pentru fiecare membru al echipei. Încă nu avem acces la un mod player versus player, dar Runic Games promite că există o posibilitate să fie integrat în joc, într-un viitor.
Am menționat adesea în recenzie că Torchlight 2 împrumută multe din elementele de joc ale seriei Diablo. Și nu de puține ori am văzut eticheta de „clonă diablo” folosită ca o bilă neagră pentru joc. Adevărul este că, în industria jocurilor video, inovația nu este un element de copyright și nu vine niciodată în cantități uriașe. Putem observa cum jocuri noi aduc mecanici inovatoare, ele fiind folosite, mai tîrziu de alte jocuri pentru a împinge genul mai departe. Este imposibil ca fiecare joc nou creat să fie în totalitate original. Toate împrumută elemente intrate deja în universul familiar al mecanicilor de joc, și le îmbunătățesc, mai mult sau mai puțin, în noile creații. Să spunem că Torchlight 2 este o clonă Diablo ar fi să afirmăm că toate jocurile de strategie sunt o clonă a seriei „Command and Conquer” sau că fiecare shooter este identic cu „Doom”. Ce face însă Torchlight 2 este să i-a mecanicile care au definit genul dungeon crawler RPG și să le îmbunătățească în așa fel încît să ne va fi dificil în viitor să ne gîndim la acest gen fără ele. Aș merge pînă la a a spune că Torchlight 2 reprezintă pentru Torchlight 1 ceea ce Diablo 2 a însemnat pentru Diablo 1: o îmbunătățire majoră în toate aspectele, un joc foarte bun care merită toți cei 20$ și care îți va mînca o bună bucată din timpul liber. Îl recomand cu cea mai mare căldură.
