Atunci cînd vine vorba despre interactivitate, în universul jocurilor video niciun alt gen nu se poate compara cu nivelul de complexitate oferit de RPG-uri. Jocuri de rol, însăşi prin definiţia lor, ele pot sta ca piatră de temelie pentru orice descriere a jocului ca activitate imersivă. Dintre toate lucrurile care pot fi spuse despre acest gen, eu cred că cel mai interesant aspect al unui role playing game stă în felul în care fiecare dintre noi alege să se cufunde în experienţa de joc. Unii preferă să-şi creeze avatare identice cu imaginea lor din viaţa reală, atît din punct de vedere fizic cît şi moral, pentru a experimenta lumea jocului dintr-o perspectivă puternic personală. Alţii aleg să-şi construiască modele ideale ale sinelui, experienţa imersivă fiind dată acum de posibilitatea intrării adînci într-un rol fantastic. Indiferent de cum preferi să joci, fiecare acţiune, oricît de mică ar fi ea, fiecare decizie, oricît de importantă sau nesemnificativă ar părea, fiecare pas făcut într-un role playing game îţi va spune ceva despre tine şi te va învăţa ceva nou. Iar în Divinity: Original Sin eu am învăţat că majoritatea problemelor se pot rezolva cu mingi uriaşe de foc.

Divinity: Original Sin este un fantasy role playing game, single player şi cooperative multiplayer, produs de Larian Studios, echipa belgiană responsabilă pentru seria de jocuri Divinity. Dacă ar trebui să compun o reţetă pentru un RPG bun, ea ar cere cantităţi generoase de libertate de explorare şi decizie, interactivitate largă cu lumea jocului şi imersivitate puternică. Divinity: Original Sin se apropie foarte mult de modelul RPG-ului perfect mai ales prin faptul că el te lasă să faci mai tot ce vrei. Însăşi producătorii au spus că e posibil să termini jocul omorînd toate personajele care îţi ies în cale. Și este adevărat. Cu toate că nu vei avea o sarcină uşuară, e posibil să măcelăreşti fiecare locuitor din Rivellon şi să termini povestea. Nu te aştepta, în schimb, la o întîmpinare călduroasă la han data viitoare.

Jucat dintr-o perspectivă izometrică, Divinity: Original Sin te pune la cîrma a două personaje complet personalizabile. Cu toate că jocul îţi oferă o serie de clase prestabilite, adevărul este că ideea de clasă nu există aici. Fiecare erou poate folosi orice magie sau abilitate disponibilă. Desigur, un războinic ar putea arunca cu fulgere din degete, dar un mage va avea mereu rezultate mult mai bune. Cu foarte puţin efort îţi poţi crea personaje pliate perfect pe stilul tău de joc. Opţiunile de personalizare nu se rezumă doar la atribute şi abilităţi. Cu toate că ele nu sunt foarte variate, există şi posibilitatea de a modifica aspectul fizic al eroilor. Personal, mi-a plăcut seria de atribute pasive care îţi modifică personajul într-un mod special”. De exemplu „Leech” îţi va regenera viaţa dacă stai în bălţi de sînge. „Stench” îi va face pe inamici să prefere alte ţinte în luptă dar îţi va reduce reputaţia cu personajele din oraşe. „Pet Pal” te ajută să vorbeşti cu animalele, o abilitate mult mai folositoare decît ai crede.

Spre deosebire de alte RPG-uri în timp real, în Divinity: Original Sin luptele se desfăşoară într-un sistem turn-based. Eroii controlaţi de tine, precum şi inamicii se folosesc de un atribut numit „iniţiativă” care decide cîte acţiuni pot face pe tură. În funcţie de echipamentul folosit şi de atributele învăţate, iniţiativa va creşte, deci vei fi mereu motivat să-ţi echipezi personajele cu cele mai puternice arme şi armuri. De exemplu, războinicul meu ar putea avea nevoie de 4 puncte de iniţiativă pentru a ajunge în raza de atac şi încă 3 pentru a lovi cu sabia. Asasinul, fiind mai agil, va folosi doar 3 puncte din rezerva sa de inviţiativă pentru a străbate aceeaşi distanţă şi doar de 2 pentru a lovi. Un magician va arunca cu flăcări de la distaţă în schimbul a 6 puncte, dar dacă nu l-ai instruit în a folosi magii cu foc, costul lor va creşte iar puterea va scădea.

Aceeaşi regulă se aplică şi pentru inamici. În timpul lupte, orice mişcare, schimbare de echipament, abilitate sau magie folosită, poţiune sau mancare aruncată peste gît va avea un cost de iniţiativă. Cum îţi foloseşti punctele va decide soarta luptei. Iniţial nu am crezut că un sistem de luptă bazat pe ture va funcţiona într-un role playing game în timp real, dar am aflat rapid că e mult mai distractiv decît am bănuit. La început te vei chinui puţin. Va fi foarte dificil să cîştigi un atac grăbit iar ambuscadele inamicilor vor fi fatale. Dar cu timpul vei învăţa să abordezi situaţiile mult mai tacticizat. Îţi vei trimite războinicii cu scut în faţă pentru a crea un zid în faţa inamicilor în timp de arcaşii şi magicienii vor arunca cu proiectile de la depărtare. Asasinii se vor simţi cel mai bine pe flancuri, de unde vor putea să controleze rezultatul luptei.

Mediul înconjurător va juca şi el un rol la fel de important. Vei găsi adesea puncte înguste prin care îţi vei ghida inamicii aşa cum au făcut-o spartanii la Termopile. Butoaiele cu ulei pot fi aprinse de magi pentru a crea suprafeţe arzătoare. Magiile interacţionează foarte frumos între ele. O ploaie va lăsa mici băltoace pe care le poţi electriza, năucindu-ţi inamicii. O pată de ulei nu doar va încetini inamicul ci va şi lua foc mult mai uşor. Dacă e destul de frig, un inamic degerat va putea fi închis într-un sloi de gheaţă care răspunde foarte frumos la lovituri din partea unor buzdugane uriaşe. Numeroase sunt modalităţile prin care poţi domina cîmpul de luptă, dar să ai grijă. O minge gigantică de foc nu va distinge între inamic şi prieten. Moartea e costisitoare. Eroii căzuţi vor trebui înviaţi cu magii puternice, dar rare.

În Divinity: Original Sin vei controla doi eroi, membrii ai unei grupări care luptă înpotriva folosirii abuzive a unei forme de magie coruptă, numită „source”. Aceşti „Source Hunters” nu vor fi singuri în aventura lor. Pe parcursul jocului, vei întîlni personaje care te vor însoţi şi pe care le vei controla asemenea eroilor tăi. Poţi avea simultan patru, cei doi Source Hunters si doi aventurieri. Povestea este împărţită pe trei capitole, fiecare avînd o hartă de dimensiuni considerabile pe care o vei putea explora în voie.

Un alt lucru care mi-a plăcut la Divinity: Original Sin a stat în gradul ridicat de interactivitate cu lumea înconjurătoare. Poţi muta obiecte pentru a-ţi crea avantaje în luptă şi poţi interacţiona cu aproape orice. Creativitatea va rezolva orice problemă. O barcă în flăcări poate fi stinsă cu o magie de ploaie. Aceeaşi magie va fi folositoare penru a „stinge” creaturile de foc şi a le face mai puţin periculoase. E foarte plăcut atunci cînd rezolvi o situaţie într-un mod inedit. Jocul îţi oferă alegeri. Foarte multe alegeri. Fie că e vorba despre opţiunea de a ajuta un personaj sau de felul în care vrei să abordezi o misiune, în Divinity: Original Sin tu decizi cum vrei să progresezi povestea. La un moment dat, vei ajunge într-un oraş cucerit de o alianţă formată din orci şi barbari nordici. În acel moment am avut mai multe opţiuni: fie încep un război total pentru a elibera oraşul, fie „încurajez” cele două facţiuni să se suspecteze reciproc pînă cînd un conflict va fi inevitabil. Sau, poţi foarte bine să-i laşi pe locuitori în voia sorţii şi să-ţi vezi de ale tale. Dacă ar fi să aduc o critică sistemului de questing, aceea ar fi că el îţi oferă prea puţine informaţii despre obiectivele tale. De multe ori îţi va fi greu să găseşti soluţia la o sarcină iar asta poate deveni frustrant, mai ales atunci cînd misiunile meterminate încept să se adune asemenea rufelor murdare.

Interacţiune există şi în rîndul personajelor tale. Anumite situaţii delicate vor cere răspuns din partea ambilor participanţi la aventură iar atunci va trebui să controlezi doi actori într-o discuţie/ceartă aprinsă. E destul de ciudat să alegi tu opţiunile de dialog. Te simţi ca şi cum ai vorbi singur. Dar, dacă la începutul jocului ai ales o personalitate pentru eroii tăi, ei vor dobîndi mai multă independeţă iar discuţiilor vor deveni ceva mai unilaterale. În caz că nu ajungi la o concluzie clară, disputa se poate soluţiona printr-un joc simplu de „rock, paper, scissors”. Ai grijă ce opţiuni alegi. La începutul jocului, m-am întîlnit cu doi gardieni beţi. Ei au sugerat amiabil să ne conducă spre cel mai apropiat oraş dar atunci cînd am acceptat, partenerul meu mi-a spus că poate e mai bine să-i omorîm. Eu am spus nu, dar am pierdut discuţia şi am fost nevoit rapid să găsesc cea mai apropiată scunzătoare pentru două cadavre proaspete. Din fericire, moralitatea personajelor este modificată doar de opţiunile alese în dialog şi nu de decizia finală.

Ca orice RPG care se respectă, şi în Divinity: Original Sim găsim un sistem de crafting. Foarte multe obiecte pot fi combinate într ele pentru a produce unul nou. Iar opţiunile sunt destul de inventive. Un ciocan combinat cu o roşi va produce suc de roşii. Un pumn de făină cu o cană de apă produce aluat. Combinînd aluatul cu sucul de roşii vei avea un aluat de pizza. Nu mai trebuie decît să-l arunci în cel mai apropiat cuptor şi vei avea o masă copioasă. Un ac plus nişte aţă îţi va da un set de cusut. Presără puţin praf magic peste el şi vei avea un set de cusut magic cu care îţi vei crafta armuri puternice. Loveşte un cazan de cîteva ori cu un ciocan şi vei avea o cască nou nouţă. Nu te aştepta, în schimb, să vezi prea departe cu ea.

Și cum un RPG nu ar putea fi complet fără „loot”, Divinity: Original Sin alege să meargă pe un model aleatoriu. Armele şi armurile vor avea atribute randomizate şi vor varia în calitate în funcţie de dificultatea obţinerii lor. La baza lui, sistemul este unul simplu, cu posibilitatea generării unui număr aproape infinit de obiecte dar, de multe ori, el se dovedeşte mult mai frustrant decît folositor. Nu e foarte plăcut să stai cu haine vechi pe tine doar pentru că prada nouă nu are acel atribut puternic de care depinde eroul tău. La fel de neplăcute sunt şi situaţiile în care trebuie să compari echipamentele tuturor celor patru personaje pentru a vedea dacă nu cumva arma nouă e un upgrade. Din fericire, Divinity nu pare să pună un accent prea mare pe calitatea echipamentului tău atunci cînd vine vorba de luptă. Da, fără îndoială îţi va fi mai uşor cu un topor legendar în spate, dar o abordare tacticizată îţi va fi la fel de folositoare.

Producătorii au promis peste 50 de ore de gameplay în Divinity: Original Sin iar eu cred ca s-au ţinut de cuvînd, mai ales că jocul vine la pachet cu editorul oficial cu care se pot contrui numeroase aventuri. Finanţat iniţial printr-o campanie de croudfunding, Divinity: Original Sin este un joc rar, care îmbină toate elementele clasice ale unui role playing game de succes într-un pachet frumos ambalat şi distractiv.